Dumnezeu există...

Convințione? Învățături? Cunoștiință? Statul personal de a simți adevărul religios? De multe ori se spune “Dumnezeu există”, poate este modul cel mai ușor de a se ascunde in spatele degetului când avem nevoie? Este prea ușor sau complicat de a recunoște? Ce ne poate determina de a pune in discuție acest lucru? Dumnezeu există, cum? Când? De la ce se înțelege? Afirmăm așa ceva, după care, cum ne comportăm? Ce anume ne lipsește pentru a crede în plin? Oare este sinceritatea inimi? Înșelăciune personală sau alegere? Cum se poate face când reprezentanți majoritari ce extind cuvântul lui Dumnezeu, se partă diferit de ceea ce predică? Putem să ne comportăm cum spun ei dar nu a urma exemplul lor, dar acest lucru nu crează dubiul înăuntrul nostru? “Am încetat de a căuta acel Dumnezeu ce vor să ne impună oameni frustrați și pierduți în opiniile lor exagerate, falși ce vor să domine, judecă, condamnă ceea ce ei fac ascunzându-se....” O parte din un strigăt, o persoană cum poți să fi și tu. Nu, nu se poate impune adevărul religios, religia se trăiește, se simte înăuntrul nostru, fiii lui Dumnezeu, dar diferiți. Mai departe de tradiții când destul de mari a ne pune întrebări. Un cadou din partea unui tată iubitor ce ne-a dat libertatea de a alege. Alegere ce anume? Alegere mereu sau doar când este comod pentru noi? Ce anume vorbește despre tine? Ce anume vorbește despre ei? Ce anume vorbește despre Dumnezeu dacă el există? Vrem să știm? Putem să acceptăm sau ne lipsește umilitatea de a o face? Trebuie să ne gândim? Unde il putem găsi dacă lui este invizibil? Întrebări de pus. Dar dorim răspunsurile? Dorim să punem în discuție modul nostru de a ne comporta după care să găsim un răspuns..., pentru noi Dumnezeu există?