Poezie
Acum.....
exact oglinda sufletului
4 min lectură·
Mediu
De ce uni oameni se cred Dumnezei
Cand sufletul le este de diavol
De ce te fac sa crezi in ei?
Cand la final omoara
Si ce ucid ramane mort
Sau de invie se sfarseste
O fac oare pentru ca pot
Sau nu gandesc decat la sine
Cand au ceva ce nu apreciaza
Au putere sa spuna nu-mi pasa
Cand alti au ce-au avut ei
Distrug considerandu-se si zei
Primesc,ranesc insa razand
Dar nu se multumesc cu-atat
Cand nu zambesti de dragul lor
Iti frang cumplit din ce a ramas tot
Cand din veninul scurs din vina lor
Se naste o iubire adevarata,pura
Cand nici sufleteste nu le mai apartine
Innabuse.sugruma acea fericire
Si de-i urasti si de-i implori
Si de le spui ca rau vor face
Isi vor urma drumul frumos
Zdrobind cum n-o s-o poata alta fiinta face
De ce ce gresesti cand vrei sa protejezi...?!
Desi o faci ca ai promis si din respect
Ascunzi si negi,si minti
Si crezi ca nu poti sa pierzi
Promiti si iti respecti juratul
Si esti corect dar nu fata de acel altul
Arati ca poti pastra o taina
Dar intinezi povestea minunata
Nu stii de este o minciuna
Este trecut,o amintire dura
Ranesti cu ea ce iubesti,ce ti-a inundat inima
Si totusi pare a nu te afecta
Dar ce mai poti sa spui cand pierzi din nou?
Ori ca esti blestemat,ori ca nu te mai iubeste Dumnezeu
Dar El are treburi mult mai importante
Decat sa ascunda ale tale fapte
Ce poti sa spui cand visul ti-l ucide?
Decat ca sufletul iti e facut farame
Mai are sens acum ceva sa spuneti?
Sa regretati nu e destul,necesita si explicatii in cuvinte
Cand este frant doar sufletu-ti
Poti spune ca esti fericit
Dar cand atingi si-un suflet bun
Incearca sa gandesti...
Si-ai vrea sa-ti intre-n suflet ca-ntr-o carte
Sa soarba adevarul din ea
Sa inteleaga asa cum poate sa sa creada
Ca e reala aceasta iubire a ta
Si-ai vrea sa uite,desi-i imposibil
Si sa citeasca dincolo de falsuri
Dincolo de chipu-ti ce-i pare mincinos
Sa vada cum durerea patrunde-n tine pan' la os
Sa inteleaga oare poate
Ca dulcile-ti cuvinte au fost adevarate
Ca ai gresit nespunand acel tot
Incercand sa il ti cat mai la adapost
Si doare-atat de tare,Doamne!
Si doare si ca-l doare pe el
Ca sufera desi el este cel nevinovat
Si te gandesti,nu e pacat?
Nu ai cum sa-i stingi sau sa-i ponderezi trairea
Poti oare pe chip sa-i readuci tu fericirea?
Dar spulberi orice cale de a-i sta alaturi
Si te urasti,te urasti cu totul
Lasitatea te impiedica
Sa-l pedepsesti cumva pe vinovat
Sau poate nu de asta ai nevoie
Ci,sa poti sa-i stergi durerea omului iubit,putere
Cum ai putut,cu prima ta iubire...
Sa sfarmi nu numai dreptul tau la fericire
Cum a crezut,acel el,ca-i mai presus de orice fire
Ca poate spune ca simti pentru altcineva acum nu e iubire
Chiar crede ca-ti poate decide cale
Cand pentru el in al tau suflet incolteste ura?
Si ca dragostea ce-o simti este a aceluia pe care
Puteai jura ca-l raneste pentru ca-l uraste de moarte
Te-ntrebi de ce nu a putut rabda
Te-ntrebi de ce-ti ucide fericirea?
Pentru ca el nu are sentimente
Pentru ca ce-ai trait,nu a trait,nu crede
Povestea-n care ai crezut,a aceluia caruia i te daruiai
Cand nu l-ai mai iubit pe el,te-a trimis in iad
A distrus,cu tine impreuna,raiul nascut atunci si-n care credeai
Tu ai tinut totul,in suflet,ascuns,el nu putea...
Ai acceptat sa risti,sa pierzi un vis
Desi-l urai cumva,ai vrut sa-i fie si lui bine
Dar el nu se gandea la a ta fericire
Ci cum sa-ti fie rau,sa sfarme o iubire
Continui sa te rogi,sa crezi
Continui sa-l iubesti
Pe cel fata de care ai gresit,pe l-ai ranit
si speri
Alaturi candva sa poti sa-i mai mergi....
001.566
0