Poezie

Apoi

1 min lectură·22 aprilie 2005

Mediu

Mascat sunt de tine și mâna mi-e udă,

conștiința mi-e grea și de roșu mă satur,

închide-ți te rog a ta gură flămandă,

căci ceea ce vrei tu eu nu pot să aflu.

Trezește-te iar dup-o noapte de frână

Să afli neȘtirea, minciuna și ura.

Marcat sunt pe mână de fapta păgână,

marcat sunt în frunte dintotdeauna.

Încâlcit în visare eternă m-ai crede

și-ai plânge și-ai sta o noapte nebună.

Salvare de vina-ți un ceas nu o vede,

ci doar chin în cântec de-o prietena bună.

Pierdut cu un înger în sticlă murdară

înviu dar te caut, abea îmi duc crucea.

Îmi spulber credința și cad în ocară,

refugiu – Salvarea în vorba de-atuncea.

Cuvinte se-aud, povestea se țese,

alunec din nou încet în visare

și tocmai când văd tragedia-mi pe mese,

apare fantasma iubirii în zare.

M-azvârl în brațele dulcelui demon,

soldat de zăpadă fierbinte și tare,

mulțumindu-ți și ție, Zeu peste om,

ce porți acră ură pentru-o suflare.

001.286

Ionut Costica. “Apoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-costica-0012653/poezie/117653/apoi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.