Poezie
Prăbușindu-mă...
1 min lectură·
Mediu
Nu vreau să urc! Nu face tu ca ele!
Nu-mi ridica piedestale iubindu-mă!
Nu mă șterge de praf și nu-mi ridica schele!
Vreau doar să-ți întind mâna prăbușindu-mă...
Nu-mi lega panglici colorate de gât
Căci eu le voi simți ca pe o zgardă...
Mai bine stai mereu în gardă,
Căci, prăbușindu-mă, voi vrea doar mâna ta... Atât!
Nu-mi mai spune cât de mult mă iubești,
Căci știi că o imagine face cât o mie de cuvinte...
Vreau doar să te văd cu mâna întinsă înainte,
Iară cu mine prăbușindu-mă, tu să te prăbușești...
Să nu conteze hăul care ne înconjoară,
Să nu conteze bezna prin care nimic nu vom reuși...
Măcar vom fi împreună, căci ne vom prăbuși
Unul în altul, ca odinioară...
Ne vom amesteca, tu îmi vei curge prin vene...
Ne vom amesteca, eu îți voi curge prin vene...
Vom fi o singură ființă... Spun asta gândindu-mă
Cât de bine mă simt... prăbușindu-mă...
001691
0