Poezie
Dialog cu o stanca
1 min lectură·
Mediu
Erau albe pe atunci,
si tacute...
-Stiu, imi lipsesc.
-Te-au strigat cand ai plecat.
Tipau cu voci sugrumate.
-A trebuit...
-Da?
-Nu... Si totusi... E mai albastru cerul acolo.
-Oare?
-Da...
-Nu. Te minti singura. Sunt reci vocile de metal.
Inca se mai vad amprentele pe care le-ai lasat.
-Se vor sterge. Voi face altele, pe alt nisip.
-Ti-au pastrat forma valurile.
Pe ele nu le poti minti.
-Nu am iubit niciodata tarimul rocilor.
La revedere mare...
002.757
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ionut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
ionut. “Dialog cu o stanca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionut-0001009/poezie/10985/dialog-cu-o-stancaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.