Poezie
intuneric
1 min lectură·
Mediu
Cerul e trist deasupra mea,
intunecat, si plange.
isi plange-amar durerea
si inima mi-o frange.
Vant nebun, te zbati mereu
aduci norii deasupra mea.
Destin trist, ma-nnebunesti mereu,
aduci norii in inima mea.
Durerea mea o plange si cerul,
si lacrimile-mi sunt sterse de ploaie.
Ploaia ce-mi innebuneste gandul.
Unde esti lumina?Unde esti soare?
incepe sa bata vantul prin mine
si Timpul imi trce prin gand.
Curand zapada se va asterne,
alba pe intuneric.Pe mormant.
013633
0