Într-un ochi, serios, de pește
Fereastra ce ne unește Peste marea ce ne desparte Să-i spui \"adio\", vântului Intrând, direct, în carte Fereastra ce ne desparte Peste marea ce ne unește Să-i spui \"adio\", inimii Într-un
ITIonescu TeodorSă-mi spui Popa Petre și s-arunci cu varză-n mine
Să-mi spui Popa Petre și s-arunci cu varză-n mine Atunci când vin mahmur de duhoarea vorbelor știute Atunci când vin plictisit de murmurul vântului Printre gânduri arse, printre doruri
ITIonescu TeodorAtunci când ai greșit...
Atunci când ai greșit, parfumul Greșelii tale ce se-mbată Alăturea de tot cu drumul Ca un delfin cu o fregată Atunci când ai greșit,lumina Greșelii tale ce îngroapă Căderea-ncet, în
ITIonescu TeodorPe-aici trecu, tăcut, Menumorut
Pe-aici, trecu, tăcut, Menumorut Ca o adiere, ca un vis prins sub o piatră Încălzit de lună, rămas mut sub vatră Iubit de prostime, domni și șambelani Negru precum noaptea zilei dintre
ITIonescu TeodorCiobanii se adună în Merțane...
Ciobanii se adună în Merțane Își mână oile pe stadioane Răcnesc și behăie în mod barbar Când minte nu-i, efortul în zadar
ITIonescu TeodorS-o iubești, pe Dumneaei, sub apă
Să expiri cuvinte mari sub apă Să renunți la patima mirării Să privești cu grijă peștii mării Străini părtași la nunta ce să-nceapă Să poftești la carnea ei, sub apă Să-i dorești mirosul și
ITIonescu TeodorAtunci când am murit...
Atunci când pielea mi s-a desprins de trup Era noaptea cărnii Atunci când sângele mi-a țâșnit udînd grădina nefericii mele Atunci când lumina Mi-a curs din ochi, înceată Și când mirarea \"Ia
ITIonescu TeodorPicătura de apă
O picătură, De apă, pură Ajunse în ocean \"În sfârșit, acasă, la liman!\"
ITIonescu Teodor