Jurnale

Înainte, spre cer! Privesc. Ceea ce înainte nu puteam să gândesc, Un convoi de lumini și umbre Sălășluiesc în tenebrele sufletului. Vorbe vane, vorbe sobre, vorbe abisale, Ce îngână creatul din forțe

Linia de plutire aproape că nu mai există. Adevărul e cea mai mare minciună. Secretele se secretă, Nimicul se răzbună. Atacul din exterior e, de fapt, interior deghizat. Simt antagonia mai mare ca

Contrazic existența mea, Produc ce nu se poate vedea. Le vezi și tu? Legături de sincronicitate. Sufletul mi-e amalgam, multiplicitate. Iadul îmi curge prin vene Și îmi alimentează ființa cu