calator

Călător

Din voința deplasării continui,

marinarii poate aflau un sprijin

în ideea regăsirii amurgului patriarhal.

Din pânze, avântul s-a abătut în pescăruși întâmplători.

La cea mai mică stagnare a vântului, băteau din aripi,

de spaima stagnării țipau,

iar când vântul sufla determinat,

își retrăgeau aripile din exercițiu, în somn.

Acum îmi aduc aminte

că în zori îmi șopteai despre o mare prietenie.

Ai certificat intenții comune de bine, cu vorbe trase de păr.

Înainte de viciul întâlnirii

Împrejurarea, prin calitatea elementelor ei

de a minimaliza,

deși se definea

și prin detalii cu abilități de amplificare,

influența tandrețurile mele,

pervertind scopurile originare.

Inocența întâlnirii reprimă plictisul,

dar o absoarbe mediul

prin acele componente care o reduc

până la epuizarea darurilor

pe care fiecare componentă le are.

Glasul păsărilor seduce până la margine.

(cateva dintre poemele aparute in revista Luceafarul, nr. 5, miercuri, 7 februarie, 2007)