Poezie
poeme noi
1 min lectură·
Mediu
O voce a secolului
În timp ce starea plăcerii de a fi băut vin, îl înaripează,
plin de emfază, declară:
„mai aprig se înalță fumul chemărilor,
decât întâmplarea, fapta ei.
Comoara e neînțelesul dragostei primare
în prezentul necopt al fiorului zor.
Atins de moalea durere a rănii în amor,
simt în mine putere de fatum, asupra mersului de lucruri
care îmbină asfințitul cu somnul castelului gol.
Tu vei rămâne-n cort, surprins de amăgire,
în strigătul armelor se va fi răsfrânt scutul.
Simțirea ta va duce zeului făpturii tale-n grații,
cutremur de lumină,
spre lumânare adânc abătându-se stropi ai vinului turnat în cupă,
de roaba cu plete frumoase.
Pâlpâirea albă, al cărei ecran pare a fi zeul iubirii-n final,
coboară în revers,
din lumină în relațiile cu ași în arta războiului de care.”
Oracolul trece prin fum, capul somnoros al unui cocoș alb.
(Poem apărut în revista \"Scrisul Românesc\", Nr. 2 / 2008)
013
0