Poezie

Iubirii un poem

Poem iubirii

1 min lectură·18 noiembrie 2005

Mediu

Îmi vâjâie în tâmple zilele de-odată

Îmi jur credință mie, așa mi-am și promis

Te vreau, dar nu te vreau, sunt ruptă parcă

De tine și de trupul, ce ieri era un vis.

Îmi trec mii de cuvinte, prin creierul albastru

Ce s-a făcut acum, așa cum nu gândeam,

Îmi las să-și spună gândul, dar poate nu îl lasă,

O inimă, ce plânge, dar fără un suspin.

Sunt eu, o mică rană, în zarea ce-i trecută,

Nu-i nici măcar un soare ce pare s-asfințească,

Mă-nclin în fața vremii, a timpului ce-a fost

Și-ți spun cu lacrimi calde, că nu mai are rost.

De cred sau nu, nu-mi pasă, ce spun, fără cuvinte

Sunt slabe șoapte însă, ieșite din morminte,

Create de cu seamă, de mine, de durere,

Mă-nclin în fața ta, iubire, cu plăcere.

Și-ți spun ca orice doamnă ce trece prin durere,

Te-aștept să vii iubire și-ți spun: \"la revedere!\"

001.293

Ionela van Rees-Zota. “Iubirii un poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionela-van-rees-zota/poezie/151331/iubirii-un-poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.