Poezie
Prima raza solara
1 min lectură·
Mediu
Stateam aici, avand un gand
Caci prima raza de pe pamant
Calatoreste, adusa de vant
Si se asterne fredonand
Cum pleaca ea de, langa soare
Ca sa ajunga, in departare
Sa lumineze, o lume mare
Care se plimba, pe langa soare
Si stam aici si ma gandeam
Cum alte raze, patrund prin geam
Caci fara ele, noi nu vedeam
Si pe intuneric ne deplasam
Probabil ca, e o minune
Lumina din aceasta lume
De care noi, ne bucuram
Dar totusi n-o apreciem
Poate ca ea este divina
Si ne atinge, pe pielea fina
Si ea ofera divinitate
In asta lume, plina de toate
Poate vesteste, ceva frumos
Si ne sopteste, vertiginos
Sau poate vrea sa ne amintim
Unpic mai veseli, noi toti sa fim
Si-atunci cand vine o furtuna
Cand norii negrii, se tot aduna
Chiar daca cerul, s-antunecat
Sa stim, ca soarele, nu a plecat
El este acolo, in departare
Si lumineaza, dar cu rabdare
Si lumineaza, dar cugetand
C-o sa ne vada, iarasi, curand
Si-ndata ce nori-au plecat
Razele sale, vin imediat
Sa ne atinga, ne-incetat
Si sa usuce, ce s-a udat
00535
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ionel Movila
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Ionel Movila. “Prima raza solara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ionel-movila/poezie/14180607/prima-raza-solaraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.