Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Maxime

-

2 min lectură·
Mediu
Nu trebuie să-ți creezi singur insatisfacții. Vin ele destule de la sine. Niciodată nu e prea destul. Întotdeauna mai trebuie ceva, mai e loc pentru ceva. Iata una din legile de bază ale materiei. Cel mai bun în România, cel mai bun in lume. Nici o suferință nu e degeaba. Ideea de cîstig falsifică ideea de muncă, pentru că te face, în mod paradoxal, să crezi că muncești pentru cîstig, nu pentru că, în mod firesc, trebuie să muncești, să produci, să creezi. Legile materiei sînt nemiloase și nu iartă niciodată. Succesul depinde direct de prestigiul personal. Nimic nu e prea ascuns încît să nu poată fi aflat, știut, cunoscut, mai devreme sau mai tîrziu. Atomii nu gîndesc, dar pot fi organizați în structuri care \"gîndesc\". Controlul imanențelor. Iată un deziderat de toată frumusețea. Sau, cine poate oase roade. Copilăriile sînt una și cretinismele sînt alta. Ai fost a mea de la început și vei rămîne a mea pînă la sfîrșit. Restul sînt fleacuri. Memento! Din micile cîrnățării, se fac marile averi. Axioma fundamentală a existenței: în orice moment poți să mori. În multe lucruri, prețul e obrazul omului. Din păcate, asta nu se găseste de vînzare la piață. Uite cum facem: Îmi dati mie o diplomă de inginer, iar cu ale voastre vă stergeți la cur.
001548
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
217
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ion Târâș. “Maxime.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-taras/proza/205148/maxime

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.