Poezie

Panta rhei

Ion Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Umbra timpului)

1 min lectură·7 mai 2021

Mediu

Spumă, fulg, vânt, val, nisip și ploaie,

Clipe uitate, ceasuri pierdute, zile și ani -

Totul se scurge, totul mă lasă, fuge și moare

În necuprinsul, în nesfârșitul tău ocean.

Cum s-opresc fața mea în oglindă?

Seara brumată, apa viorie, mi-o fură din ochi.

Vremea nălucă mă prinde în tindă,

Doruri uscate foșnesc prin vechile rochi.

Brațul iubitei, zâmbetu-i, păru-i,

Mâna le-atinge și trece prin fum.

Visul subțire în care mai stărui

Vraja de astăzi, zorii, amurgul: flăcări și scrum.

Versul acesta îl vrei pe piatra veciei -

Ștearsă, tocită, nu ține nici vorba, nici pas;

Ard numai ochii sfinți ai Mariei

Tainic pe-al lumilor iconostas.

004.456

Ion Pillat. “Panta rhei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-pillat/poezie/14155298/panta-rhei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.