Poezie
Roata
1 min lectură·
Mediu
Stau tolanit intr-un colt
al cerului abrupt.
O raza de soare ma enerveaza,
dar nu ma atinge.Stie.
Si ma uit in sus,
la oamenii pamantului.
Ii vad pe ei,
sunt mici si rai.
Se nasc,traiesc,
se bat si mor.
Se iubesc,se urasc.
Incep sa ma-ngrozesc.
Observ o masa mare,
pare o roata veche.
Ei nu se plimba ca noi,
si nici nu calatoresc.
Deodata mi se face frig.
Trebuie sa fac ceva.
Imi las umbra si m-arunc
in sus. Si zbor.
Mi-e lene,nu mai vreau
sa urc si ma opresc.
Ajung la un nor,
dansez pe el si adorm.
001914
0