Ion Diviza

Deloc nu-mi este greu,
S-o fac pe ea, Florine,
Să râdă și de tine...
Știu un\' s-o gâdil eu!
:)

N-ai încercat destul
Te-ai resemnat, în fine;
Eu, zău că nu-s fudul:
Propune-mă pe mine!

Ea-i doamnă cumsecade,
Ea nu e ca amanta;
De ce, Florine bade,
N-ai încercat cu... poanta?

Iar când fulgeră și tună
Îndoieli nu mai încap:
Ori o fi picat din Lună
Ori, mai rău, picat în cap!

Că slăbiciunea ta e... slabă,
Nu văd, Florine, nicio dramă
Atâta timp cât... scrii în grabă
Și ești chiar tare-n... epigramă.

Eu parcă văd o următoare manșă
În care Dan din nou nu ai noroc,
Diviza ca să-ți fure-acea revanșă
Ocupă sigur cel din urmă loc.
:)

Metamorfoza bățului

Își tot agită unii paru’,
Privind cu ură la Rotaru,
Că-i enervează peste poate
Și vor să-i bage bețe-n roate.
(Gârda Petru Ioan)

Dar cine, bre, acum mai poate
Să-i bage lesne bețe-n roate;
Nu-l vezi, de când a câștigat,
Rotaru cum s-a-mbățoșat?!


Atropa afirma, la început, că acest premiant ar fi epigramistă

Epigramistele, bădie,
O să-mi revină de drept mie
Iar pentru tine, aferim,
Rămâne doar... Pseudo Nim.
(Florin Rotaru)

Știind că nu-i un anonim,
Acesta nu mă mai animă,
A fost un partener sublim
Pe când era... Pseudo Nimă!

Eu apreciez cel mai mult epigramele 2,3 și 4. La prima, deși poanta pe care mizează este cu adevărat foarte bună, mă deranjează formularea din ultimul vers: \"Cu... un chibrit și lumânări\". Evident, o formulare mai fericită ar fi fost \"cu un chibrit și-o lumânare\" sau \"cu chibrituri și lumânări\". Însă în cazul acesta versul era dificil de ajustat sub aspect prozodic.
Îmi plac și ultimile două epigrame, însă, dacă stau să-i ascult pe unii teoreticieni de pe agonia.ro și nu numai, poanta lor se întemeiază în special pe jocul de cuvinte, ceea ce le reduce nițel din valoare. Deci, chiar dacă eu le-aș da nota maximă, oricum nu l-ai devansa pe Florin Rotaru.
În rest, reverențele mele în fața unui epigramist mare și, mai ales, serios. Cât privește celelalte păcate, deh, se mai întâmplă, păcătuim cu toții mai devreme sau mai târziu... :)

Hai să-ți spun și una pescărească
Din moment ce sunt pescar de soi:
Când usuc în zori câte-o \"Băbească\",
Merg la prins baboi, și prind... băboi!

:)

Iar după ce, cum bine zici,
Te-or bate musai cu urzici,
Trofeul să ți-l dea insistă
Și mie - vreo epigramistă!

:)

Fantastică replică, Atropa, ca și cea a lui Florin.
Cum să mă mai revanșez? :)

Când mai pe toți îi ia salvarea
Iar unii contra lor ne-asmuță,
Îmi vine, iată, consacrarea:
Mă ia Rotaru în căruță!

Nu văd pe sait vreun consacrat
Ce-și plânge astăzi falimentul,
Dar dacă tot l-ai criticat,
Ai încălcat regulamentul!

:)

Când o vede-atât de bună,
Coada i se îmbârligă,
Este gata să (i)-o pună
Chiar acum de mămăligă.

\"sub surâsul zânelor mirosind a tâmâioasă\"

Dragostea pe mulți i-a îmbătat
Și-ncă pe mai mulți o să-i îmbete;
Fetele s-alintă cu \"Muscat\"
Căci \"Fetească\" bea doar Dragobete.


E primăvară, cum să nu te îmbeți?... :)

Fete mândre și cochete
Ce visează juni romantici,
Nici chiar azi, de Dragobete,
N-au scăpat de junii antici.


Fără supărări :)

Adevărați bărbați cu bani,
Dorindu-și astea, aiurite,
La ruși să vină, în Kubani,
Să vadă... ruble năpârlite!

Ca de obicei, ajung la spartul târgului.
Ce-ar mai fi de spus după atâta drămăluiere și cârcoteală?
Mă tem să-mi dau cu părerea critică, să nu fiu cumva cooptat într-un eventual juriu de epigramă, căci n-am nici timp nici abilități pentru așa ceva. :) Apoi, mai există și înțelepciunea biblică, pe care nu-mi propun s-o contest aici și acum: \"Nu judeca și nu vei fi judecat.\" :)
Epigramele prezentate în contestul dat sunt bune, ceea ce nu înseamnă că tu, Norică, nu poți scrie și mai bine.
Ai zis-o bine în comentariu: \"una din principalele caltăți ale unui umorist este că șterge repede cu buretele diversele necazuri. Și, mai ales, că nu este ranchiunos.\"

Nici eu nu-s bosumflat, vă spun,
A fost un juriu de minune;
Sunt supărat doar pe N.Bun,
Că scrie epigrame bune!

Cu trei catrene-n Agonie
Îți vezi, pe bune, consacrarea
În cea mai dulce armonie...
Dar asta încă nu-i salvarea! :)

Felicitări, Cornel, pentru epigramle din concurs. Mai ales că, spre deosebire de mine, tu ești mulțumit. :)
Eu sunt mulțumit doar de cele din concursul paralel. :))

Mă pronunț, de ce nu, Cornel.
Mai întâi, eu n-aș fi atât de categoric precum a fost în acest caz confratele Ioan Toderașcu. Adevărat, catrenul are o hibă, pe care ați remarcat-o ambii, și care e combătută cu insistență de Elis Râpeanu, domnia sa pledând pentru numărul egale de silabe/picioare de vers în epigramă. Însă e prea de tot să afirmi, doar pentru atâta lucru, că acest catren e URÂT. E un comentariu, totuși, care se scrie din fuga degetelor pe tastatură. Desigur că zăbovind mai mult asupra lui ai fi putut să altoiești versurile trei și patru, obținând un catren perfect. Sau ai fi reconstruit catrenul astfel ca rimele să fie încrucișate - acestea prind mai bine epigrama, în opinia mea și nu doar a mea. Pentru că, în catrenul de mai sus, ruptura dinte primele și ultimile versuri se face simțită și chiar supără un pic, iar în cazul rimelor încrucișate numărul inegal de picioare din versurile 1,3 și 2,4, de cele mai multe ori, îi conferă catrenului sprinteneală. Părerea mea. De aceea nu sunt de acord cu acei care decretează că o epigramă trebuie să aibă în mod obligator acelaș număr de silabe/picioare în toate cele 4 versuri.
Și, bine zici, Cornel, epigramiștii încercați nu stau să numere silabele, au metrica în sânge, ca și muzicalitatea versului; ei scriu \"după ureche\" și nu se jenează de faptul că nu-și pot analiza teoretic \"ceea ce le-a ieșit\", mai ales atunci când \"le-a ieșit bine... :)
Cu tot respectul pentru ambii confrați, principiali și talentați,

al vostru papu as

Dar sunt atâția care scriu doar prost
Și-s la concurs... \"ca martie în post\"!
(Cornel)

Cei care scriu și bine și subtil,
Primesc doar premii... la-ntâi april\'

Mulțumesc pentru catrenu-ți madrigalesc,Cornel. :)