Ion Diviza

Ioane, îți multumesc pentru aprecieri, cum să nu fiu de acord, în asemenea caz, cu tine! Inclusiv, referitor la cea de-a doua epigramă.
Pe curând, la Alba.

Cu siguranță, e mai rezonabil. O propunere judicioasă, argumentată.
Însă noi nu știm cum anume au procedat organizatorii festivalului.
Este primul festival de umor - congres al umoriștilor, ce mai! - la Alba. Aici, din câte cunosc, se mai organizează și alte festivaluri literar-artistice. Prin urmare, organizatorii s-au condus de principii și criterii proprii, mai puțin aplicate la festivalurile de epigramă cunoscute. Apoi, cu siguranță, concursurile la secțiuni diferite nu au fost jurizate de aceleași persoane. Și, mai putem spune, valoarea concursurilor la diferite secțiuni nu este echivalentă. Să zicem, concursul de carte umoristică nu echivalează cu cel de epigramă la o temă dată. Ș.a.m.d.
Deci nu știu în ce măsură criteriile propuse de tine ar fi aplicabile la Alba și în alte părți. Eventual, pregătește-te să le împărtășești/expui confraților și organizatorilor în cadrul ședințelor de lucru ce se preconizează.
Aștept/ăm de la tine o comunicare la temă, la Alba.
Ce zici?

Nu am dezvoltat în pagina lui Ioan Toderașcu această temă (cu acordarea mai multor premii - pe merit, evident - autorilor care participă la mai multe concursuri). Era clar că organizatorii au mers pe principiul acordării unui singur premiu. Și consider opțiunea lor oarecum rezonabilă. Decât să li se refuze autorilor dreptul de a partcipa la mai multe concursuri, mai bine așa. Nu e plăcut pentru confrați, totuși, când sunt premiate mereu aceleași persoane. Lasă să mai treacă de la acestea, și de la juriu. Cu cât mai mulți premiați, cu atât mai multă bucurie în sală. :) Sau n-am dreptate? Știu că nu prea am, dar îmi place să zic și chiar să cred că-i așa. :)

Foarte bune epigrame, Ioane.
Dacă eram membru al juriului, îți acordam premiul I, sincer.
Am avut noroc de faptul că ai luat premiul I la fabulă, alminteri mă devansai.
Dar și eu, recunosc, am trimis fabule bune. :)

Se pare că în acest poem există nu doar nostalgie, ci și (auto)ironie.
Ceea ce încă nu înseamnă că ar fi un senryu. Așa spun specialiștii, ori eu nu sunt specialist în haiku. Mi-a plăcut, am rezonat - ce își poate dori mai mult un autor? Felicitări, Florinel.

Vali

Multumesc frumos pentru felicitări. Aștept cu nerăbdare clipa când ne vom cunoaște și \"pe viu\". La Alba, evident.

Dan

Multumesc, Dan. A fost o surpriză plăcută să mă regăsesc printre câștigători. Sincer vorbind, îmi părea că la Târgu Jiu am trimis epigrame mai bune decât la Alba. Dar știi cum suntem noi, autorii. Subiectivi. Cu mult mai subiectivi decât membrii juriului. de aici și surprizele. :)
De Sibiu încă nu știu nimic. Au fost cumva anunțate rezultatele concursului?

Florin

Multumesc pentru lectură și aprecieri. Ca să vezi, Confesiunea lui Adam este și preferata mea. :) Exista câteo epigrama de care te bucuri că ai scris-o. Cea evidențiată de tine face parte dintre acestea.

Dan

Pentru mine, poanta eigramei a doua nu e chiar atât de surprinzătoare. Pentru că am mai avut-o în alt catren, mai demult. Acolo, eroul liric întreba cucul câți ani mai are de trăit. Și cucul i-a răspuns: Cu-.... În fond, e o poantă de banc. Dar e bună, sunt de acord cu tine. :)

Ești tare, frate Petre...
E drept că încă nu le-am postat și eu pe ale mele.
Dar ție cine ți-a permis, că Dobreanu nu a dat \"dobro\" (așa se zice la ruși în limba moldovenească). :)
Foarte bune toate, dar mai ales ultimile trei, începând de la coadă.
Felicitări pentru muză, adică pentru inspirație, căci premiile vin mai ușor...

Epigrame reușite, chiar glumițe fiind alintate. Ori nu-i frumos să scrie despre o muză... glumoaie. :)
Am o epigramă veche de vreo zece ani care consună, într-un fel, cu \"Rugăciunea\" ta:


LA O NOUÃ SCUMPIRE A SICRIELOR

Râde dracul cu dispreț
De soarta săracului:
Viața n-are niciun preț,
Moartea-i scumpă-al dracului!

Felicitări, Vali. Pentru premiul de la Alba, inclusiv.

Vin și eu, la spartul târgului, să te felicit, Dane, pentru un reportaj scris cu nerv de artist și cu precizie și acuratețe de informatician.
Nu ți se pare că trebuia să te faci ziarist (încă nu-i târziu!)?
În altă ordine de idei, n-ai zis nimic despre ghiurghiuliul de Chișinău consumat hăt după miezul nopții, dar nu-i bai. Nici eu nu țin bine minte cum a fost, iar Gagniuc, probabil, nici atât. :))
Peste o săptămână ne întâlnim, sper, la Alba. Și iarăși vei avea multe de povestit...

V-ați dezlănțuit serios nu glumă, serioșilor glumeți!
De parcă Prăvălia ar funcționa de când lumea...
Sunteți băieți (și fete) de ispravă, ce mai!
Bravo, Dan Norea & Co.
Felicitări, fraților-confraților.
Și fiindcă pe 15 voi fi la o nuntă, am să închin numaidecât un păhărel pentru reușita lansării volumului vostru de debut.
Baftă!

Ion Diviza

Veste bună!
Mulțumim, Valy!
Mă bucură în deosebi faptul că dna Elis Râpeanu a introdus în carte epigramele și articolele lui Mircea Trifu, care demult meritau să fie cunoscute de noi toți.
Sunt nerăbdător să țin în mână acest nou volum.

Mă mir că nimeni nu a evidențiat încă acest text care este, zic eu, de un interes aparte pentru toți membrii site-ului www.poezie.ro. De ce scriu (eu, tu, el, ea) pe acest site, de unde nu am niciun dividend material, poate chiar nici moral? De ce mă consider buricul Pământului, în realitate fiind doar... Soarele? :) De ce amanta mă crede - pe mine... Poetul - un geniu (cel puțin, pentru o lună-două), iar soția mă consideră un ratat? :) De ce poetul a însemnat atât de mult în epoca comunismului (cacofonie necesară), și contează atât de puțin acum, în Secolul Luminat (cu focuri de artificii... fumigene)- 21 sau care o mai fi fiind?!
Cele 3 concluzii tranșante ale lui Adrian Suciu merită să fie scrise cu majuscule pe acest site. Aici se vine fără pretenții declarate. Însă ceea ce îl face pe om - creator, cu literă mică, evident, nu ne-o poate lua nimeni, fiindcă ne-a dat-o El. Lumina/steluța e a Lui.

L-a repezit pe-un securist
Care cu frondă l-a MARCAt:
Eu nu sunte, bre, FILATelist;
Eu sunt Filat!

Bun (re)venit, Horică!
Demult nu te mai arăți prin părțile noastre :) si eu dau cam răruț pe agonia.
Dar văd că încă nu ți-ai pierdut calificarea. :)

Viitorul anatomist vs. dăscălița-n minijupă

Ca s-o admire pe-ndelete
Din tălpi și pân\' la subțioară,
N-a fost nevoie, ca la fete,
De oglinjoară!

În România, domn\' Filat,
Bine\'nțeles, a fost filat,
Dar revenind în al său stat,
A deFILAT!...

Revin cu întârziere, sorry.
Domnule Filip Tănase, vă mulțumesc pentru atenția cu care ați urmărit comentariile la grupajul meu de epigrame. Însă nu sunt sigur că ați citit epigrama vizată în varianta ei inițială. De aceea o reproduc aici:


E-un dascăl foarte-apreciat –
Autoritar, cu școală veche;
Pe câți elevi i-a urecheat,
Acum sunt toți… într-o ureche.

Inițial, fără a consulta dicționarul ortografic, am considerat că cele două vocale de la începutul cuvântului \"autoritar\" alcătuiesc un diftohg. De altfel, în vorbirea orală, ele se pronunță de obicei împreună. Nici în acest moment nu sunt pe deplin convins că modificările efectuate sunt binevenite. Ce părere aveți în această privință?

Mulţumesc pentru comentarii şi aprecieri, fraţilor-neuitaţilor.
Ne întâlnim numaidecât la Alba Iulia.
Inclusiv cu Sorin, care se ruşinează să recunoască că reprezintă cea mai mare comunitate umoristico-epigramistică. În SUA, din câte ştiu, locuiesc la vreo juma\' de milion de români şi fiecare dintre ei s-a născut poet, iar unul din doi poeţi, adică lirici, epigramist.
Sper, Sorine, că vei fi şi tu în mod obligatoriu, ca mine şi ca Dan Norea, la Alba Iulia, unde se adună toată suflarea epigramicească.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sorin, argumentarea ta nu ţine... nicicacum şi nicicacât. Am fost şi eu de mai multe ori membru al juriului şi pot să-ţi spun că practic ghicesc orice autor care se ascunde după un motto sau o adresă, chiar dacă şi-ar trimite lucrările din cu totul altă localitate. Să zicem, vine plicul de la Chişinău cu epigrame de o anumită factură; Lucian Perţa sau altcineva oare nu ghiceşte că-i de la Bâlici sau de la Diviza? Iar dacă vine de la Sinaia? E clar că epigramele nu pot fi decât ale lui Nicomah. Dacă nu-s ale lui, un cunoscător al epigramei va constata acest lucru fără a se uita la adresa de pe plic. Şi apoi, juriului, în cazul în care e compus din mai multe persoane, inclusiv ne-epigramişti, i se prezintă doar cele 2-4 exemplare de text, cu motto. Asta nicidecum nu înseamnă că sunt excluse aranjamentele, dar vreau să remarc totuşi că, încetul cu încetul, la jurizarea epigramelor devenim mai onorabili. Când vom deveni cu adevărat onorabili - cine ne-ar putea interzice să visăm un pic? - nu va mai fi nevoie de secretizare, care este o formalitate, un deget după care încercăm să ne ascundem. Fiindcă, oricât am fi de onorabili, rămânem subiectivi, totuşi. Şi cine ar putea să(-mi) demonstreze când am trişat şi când am fost subiectiv(i)?!

Deja e târziu, Laurenţiu, trenul a plecat - am modificat. :)
Textele deja sunt ale agoniei. Şi apoi, aşa cum e aici îmi place mai mult.
Meritul tău şi al lui Cârda - că aţi cârcotit.
Iar cei care vor citi comentariile, sper să le parcurgă până la capăt.