Ion Diviza

Ce gest absurd! Marxist motanu\'
Și totuși sfântă creatură,
Fiindcă a făcut pe Nanu,
Dar nu chiar pe literatură.

P.S. Liviu, sorry, n-am găsit o mai fericită cale de a-mi exprima admirația vizavi de Jurnalul de Brașov și tot ce însemni tu pentru agonia.ro&literatura romana in general(in opinia mea). Cu tot respectul,

ca oltean de viță-aleasă
emigrat în lumea nouă
cămășuica prețioasă
cui i-o dai... la mâna-a doua?

...un vecin care te admiră -

\"Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?\"

Mi-a plăcut.
De după gardul de fum, un vecin -

Vin și eu cu o urare
La șampanie, setos:
Nea Mitică, să crești mare!
Eu închin: Fi* sănătos!!!

*(sic) Fii

Dragă Ovidiu, cel care primul \"s-a prins\" este însuși autorul - care se bucură, la rândul său, că, iată, \"s-a prins\" totuși și un cititor. :)) Îți mulțumesc pentru comentariu.

Mulțumesc, Andrei, să știi că e o idee. Dar atunci se pierde ideea din titlu. :) Mă mai gandesc. Mă bucur că rămâne totuși ceva... :))

Dragă Marine,
ascultam cântecele Mariei Tănase aici, dincoace de Prut, cu mult înainte de a-i cunoaște biografia. Acest moment tragic din viața marii cântărețe (faptul de a nu mai putea avea un copil după intervenția brutală a \"ginecologului\", dorința ei necuprinsă de a-l avea, înfierea unei fetițe etc.) m-au impresionat mult. Dacă am reușit să-ți transmit ceva din aceste emoții, sunt bucuros.

Draga Florina, probabil ai dreptate. Poate am forțat nițel nota în...poantă :)însă, în rezultat, imaginea s-a completat cu o idee. Așa-mi pare mie.
Mulțumesc pentru lectură și sugestii.

eternitate -
două tăceri
împreunate

P.S. Mulțumesc, Horia. Toate cele bune (pe astă lume) :)

am
citit
și
zic
că-i
bună
mulți
vor
sta
să
te
asculte
dar
de
ce
așa
minciună
ar
avea
picioare
scurte?

Fustele-ar putea ascunde
Și-alte chestiuni pro-funde.
Deci mă-ntreb acuma nene,
Fustele nu-s... scoțiene?

-Mami, acestia sunt creierii mei?
-Nu fiule, nu inca!

(Sorin Olariu)

Când o-ntrebă micuțul ei,
Mămica-i dete socoteală:
Păi sunt, dar vor avea idei...
Când le-a turna George cerneală!

Epigrama zău e bună,
Titlul - foarte valoros;
Însă \"unu\" de la urmă
Eu socot că-i de prisos.

De parcă-aș fi un popă tuns,
Mi-s ochii-n rouă,
Când văd cum Mutu a ajuns
La...poartă nouă.

Bine te-ai întors de la bătălie??? Cu cămilă ori sub cămilă?!

Baciul, critic plictisit
Cred că a avut dreptate:
Cu un câine travestit
Nu intri-n eternitate.

P.S. Mai este și altă zicală: Câinii latră, caravana trece... Nu-ți face inimă rea, Anda! Ia te uită, eu sunt al 78-ulea cititor...

Doamna Zahner, sa nu te superi ca ma adresez de data asta... neversificat si oarecum oficial. de parca m-as adresa unui poet fara cinci minute geniu. dar la replica domniei voastre trebuia sa raspund anume asa, la modul serios. ma bucur fireste ca poetii, mai mult sau mai putin geniali, abordeaza atat de serios poezia plus propria lor superpersoana scaldata in razele etenitatii. altminteri nici ca se poate. insa ma amaraste mult faptul ca din cei, sa zicem, vreo 35 milioane de romani de pe glob, citesc versurile lor, ale acestor geniali poeti printre care ne numaram uneori si noi, cel mult 100 de - hai sa le zicem - cititori... fiindca majoritatea lor absoluta sunt autori, la fel ca si noi. dar eu, precum vezi, sunt vesel, optimist si nici prin cap nu-mi trece sa parasesc agonia. daca am s-o fac, n-am sa trag clopotele... de ce poetii, care sunt si ei oameni ca toti oamenii, nu inteleg ca uneori sunt ridicoli... de fapt, tragici. cel putin, eu asa ma vad dintr-o parte. mai ales atunci cand sunt in rolul de narcis, nemuritor rol al poetului, indiferent de faptul cum e scris - cu sau fara majuscula... poetul, dar si narcisul...

Singurà-s printre certàreti
Si George nu mai vine
Sà-i spuneti dacà îl vedeti
Cà îl astept si mîine
(maria-magdalena ZAHNER)

Doamnă Zahner, fii pe pace,
Că mai vine el încoace
Să ne cate de mătreață
Muza noastră șugubeață.

Dacă pagina aceasta
Nu-i citită cât de cât -
Noi suntem deștepți și basta...
Ceilalți cască de urât!