Ion Diviza

pentru banii de statuie
bătrânelul cu monoclu
se ofera să se suie
și să stea chiar el pe soclu
(dumitru cioaca-genuneanu)

Bătrânelul nu-i artist,
Nu-i ca Jackson sau Madona;
Să fi fost un agonist,
Își urca pe soclu...clona.

MIHAI, cu această parafrază a ta anticipezi, pare-mi-se, una din poantele catrenelor scrise la temă. Ai puțintică răbdare...

ELIA I(în ordinea postării comentariului): Din moment ce nouă ne-a părut luuuuuung drumul (nota bene: la dus de-acasă, nu \"la-ntors acasă\"), de ce să nu-ți pară și ție luuuuuuung textul? :) Dar, ce-i interesant, și în cazul nostru, și în cazul tău ne-am ciocnit în final cu... hapy-endul.

ELIA II(în ordinea postării comentariului): Îți mulțumesc ție pentru întrebări și Feliciei pentru ajutor - m-a scos oarecum din încurcătură! - totuși cred că a făcut prea puțină lumină în ce privește recuzita... Sânii Zinicăi au fost confecționați din sticle de plastic, însă nu - cum s-ar putea crede! - din cele două aproape pline aduse înapoi la Iasi.:) Viitoarea tabără de creație se va desfășura tot pe Rarău, fiindcă sticle au mai rămas. :))

FELICIA, merci pentru ajutorul acordat Zinicăi în a ține piept cu sâni naturali, fără silicoane... :)

ADRIANULE, se poate una ca asta - să te trec cu vederea tocmai pe tine?

Cum văzut-ai, papuașii
Au mutat la munte Iașii,
Ceata lui FIRICÃ-n slipuri -
Bucureștii în nisipuri.

Asta ca să vezi că și noi am fost cu ochii pe voi când huzureați de bine pe la Agigea!

ELA, mulțam încă o dată pentru...mulțămire. :)

ANGHEL, \"pe drumul Rarăului\" vom mai avea ocazie să ne ne...intersectăm cărările; dacă nu toamna asta, măcar în vara lui 2006.

Cu drag pentru toți,

Și acum:

- VLADULE, o bilă albă pentru că ai ghicit fără greș din ce proză/piesă de a ta sunt personajele (unele destul de travestite) din poza „teatrală”. Și o bilă neagră pentru că, având în piesă doar 3 personaje, nu ai ghicit în rolul cui am fost/m-am distribuit.  În rolul Zinicăi, domnule Sache, numai în rolul Zinicăi... Ce am eu cu Frusina sau cu Jenica, spune neata, dramaturgule, prozatorule!...

- DANIELA, de unde ai tu știință că au fost probleme cu decizia de postare a textului pe motiv de lungime și dificultate de lecturare! ) Dacă l-ai „ingurjitat” relativ ușor și chiar ai rămas cu ceva senzații plăcute, înseamnă că am nimerit totuși (nu doar cu oiștea) în gard.  Mulțumesc frumos pentru aprecieri și pentru steluța aprinsă deasupra Pietrelor Doamnei.

- BOGDANE, chiar azi am citit în „Jurnal de Chișinău” un articol al...maestrului Aureliu Busuioc, în care distinsul scriitor basarabean ne convinge că, la ziua de azi, cel mai injurios cuvânt din limba română este, în opinia sa... „maestre”.  Nu „maestru”, ci „maestre”. Oricum, ai folosit acest cuvânt nelalocul lui și mă obligi să-ți acord o bilă neagră.  Altminteri, îți mulțumesc mult pentru atenție, ca de obicei.

- DANIELE, dacă erai și tu cu noi pe Rarău, ce mai cronică poetică închegam acum împreună! Ești și tu satiric ghimpos, când vrei cu tot dinadinsul să fie, dar mai cu seamă ești liric și tare îndemnatic la mânuirea frazelor madrigalești. Mulțumim frumos pentru comentariul tău inspirat – poate mai inspirat decât textele noastre – și te aștept și pe tine, mai înspre noiembrie, cu poze din vârf de munte. Știm noi ce știm!

- LIVIULE, tu crezi că nouă nu ne venea uneori a plânge? Mie, cel puțin. FLEACURI sunt astea: neavând în preajmă nici UN SCRIITOR TÂNÃR ȘI SUPÃRAT - să nu ai uneori, totuși, cu cine bea o cinzeacă?! )

- ELA, ca întotdeauna afabilă și elegantă, ne faci și pe noi să ne credem chiar mai mult decât suntem. N-o să murim din asta, te asigur(ăm). Descrii atât de frumos atmosfera de acolo, din munți, de parcă nu noi am fost șapte zile „munteni”, ci doar tu... Felicitări. Adică, mulțumesc.

- LUCIA, pe tine chiar te cred(em) că eventual ai putut să lăcrimezi pentru un asemenea rateu.  (nu și pe Liviu Nanu, deși a avut și el, bunul ironist sentimental, motiv să o facă.) Ne-am bucurat mult aflând că ai decis să vii cu noi pe vârf de munte. Și ne-am întristat la fel de mult că nu a fost să fie...

- MARIA, ce a fost, s-a întâmplat. Am fi fost și noi bucuroși să ne fii părtașă.

- DUMITRE, o fi fiind vreun Rarău și prin California? Aștept un semnal.  Dihonii cred că au românii americani și fără noi.

- ANDULE, nici eu n-am înțeles mesajul.  În schimb, poanta am înțeles-o.

Pentru că, în cele din urmă, „am încadrat”, sper, corect textul – mulțumesc EDITORULUI NECUNOSCUT. 

Cu tot dragul pentru toți,

Fraților-confraților, vreau să vă spun că cel mai mult îmi place în comentariile Domniilor voastre faptul că
vă pare foarte rău
că nu ați fost cu noi pe Rarău.
Asta vroiam să aud! Asta doream noi toți, echipa noastră - căci am fost o adevărată echipă! - să citim aici!!!
Dar nu-i nici o șmechereală, vedeți și singuri, sper că ne credeți pe cuvânt - pozele vorbesc de la sine!
Deci, înainte de a vă mulțumi tuturor pentru cuvinte calde și invidie albă, vreau să vă invit din partea Mariei - nu m-a rugat să o fac, dar de ce nu aș da dovadă și eu, măcar o dată în viață, de inițiativă (particulară!) – să răspundeți afirmativ la primul ei apel.
Noi am răspuns și, precum vedeți, nu ne e pare rău.

L-as intreba, caci zau, ma doare
Chinul poetului tembel,
Dar nu cred Radu sa coboare
La un asemenea nivel.

Stii, din paie pe aici
Pe la noi se fa chirpici,
Dar cu barnele ce faci
La New York se trag lampaci?

Nea Genule, ai inceput sa scrii cu diacritice tocmai atunci cand eu le-am perminat? :)

Epigrama ta-i o perla,
Eu ti-am receptat comanda,
Iar sub prun, in loc de mierla
Sper ca o sa-ti cante Anda.

Tu care esti atat de buna
Ii vii cu poante fel de fel,
Dar cel ce nu pricepe gluma
De un\' sa ia asa nivel? :)

Ar fi inflorit prostia,
Nu era o intamplare:
Pe aici, pe agonia,
Spini putini. Mai multa floare.

Pace fie,draga fata,
In poeme pacifiste,
N-o sa fie niciodata
Si intre epigramiste!

Cine are treaba grea
Si cu ea se baga-aice?
Asa premiu multi ar vrea:
Ace, brice si carice...

Deci e beat, dar fericit
Ca-n el vinul s-a trezit:
Ce era cu Agonia
De se destepta...prostia!

Nu-ti vin Ando cu prapad,
Nu aveam de gand sa latru;
Am dorit doar ca sa vad
Cum despici tu firu-n patru.

TREAZ, am vrut sa zic, evident :)

SPADA, am vrut sa zic :)

In el vinul s-a tresit?
Nu e bai, ca o sa-i treaca.
Mai da un ciubar pe gat
Vinul teaz pana-l ineaca.

Ii dai un premiu literar?
Mai bine spata ti-o ascute!
Ce faci cand insul fara har
Cere nivelul 400?

Vad ca au despicat altii pana la mine firul/lemnul in patru, eu ma rezum doar la a-ti spune ca am citit si mi-a placut. E bine gandit si frumos exprimat.
Cu drag,

mai multÃ