Clopot si marionete

Am avut mult de lucru azi la serviciu... Intorcandu-ma acasa, acum cateva minute, am auzit un clopot batand in centru orasului. Am stat sa-l ascult, facandu-ma ca nu aud claxoanele nervoase din spatele meu. In fond - mi-am zis atunci - as fi putut sa raman cu masina in pana, tot asa as fi ramas nemiscat pe strada pana sosea depanajul... De altfel, nici nu eram prea departe de adevar... eram de ceva vreme \"in pana\" de sunete pure... ma tratam gratuit ascultand dialogul universal dintre o limba de clopot si o tona de arama seculara... Un batran cu mustati albe, lungi, tragea niste sfori, pentru a anima dialogul rotund al frecventelor dumnezeiesti... N-as mai fi vrut sa plec, nici dupa ce batranul agatase sforile intr-un cui mare, batut in peretele clopotnitei... ... In drum spre casa, ascultam linistea Sloboziei, oras de campie cu rari pietoni rataciti purtand in maini sacose pline cu paini, pasind hipnotizati spre adaposturile lor pline cu dormitoare si bucatarii... Rarii pietoni pareau marionete miscate de sfori trase de destine, de undeva de sus, din ceruri nemiloase... Tot sfori... Dar, cata diferenta !