Mediu
Un soare scurs în negru dor
Târându-se pandește clipa
Zadarnicele-i incercări
Sub mulți nămeți se zvârcolește
Al lumii chip ce suntem noi.
Se împiedică în spate-mi umbra
Plecată fiind sub stropi de nori
S-a transformat demult in tină
Acoperită de noroi.
Umbra soarelui e în treapta
De valuri negre din subsol
Asa că eu în disperare
Mă simt un gol, un trecător.
E lume frântă, e lume strâmbă
E multă lume peste tot
Ce bâjbâie cand vine soarta
Sub umbra unui rostogol.
Stau prinsă sub un fagure de acru
E rece, crud, neîndurător
În noapte cineva se scoală
Crezând în vis neîntrebător.
Eu mă topesc, n-auzi strigarea?
Cu apă încerci să lepezi tot.
N-aduci lumină prin spălarea
A tot ce-i negru și ușor.
Sub mulți nămeți se zvârcolește
Al lumii chip ce suntem noi
Îți sufli fața ce jelește
Degeaba fugi căci stai pe loc.
Și umbra soarelui e în treapta
De valuri negre din subsol
Stă supărat pândindu-și soarta
Un soare scurs în negru dor.
001.528
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Petrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Petrescu. “Un soare scurs în negru dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-petrescu/poezie/53070/un-soare-scurs-in-negru-dorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.