Afară din minți

dorul ascuțit dorul de mâinile tale care se deschid uneori înspre mine daca m-ai îmbrățișa acum ar fi ca și când lumea și-ar retrage colții făcându-se la loc am vrut să-ți scriu să fac ceva constructiv cu chinul dar cuvintele s-au fugărit pe pereți apoi s-au sfărîmat în mine ca pământul pe timp de secetă și totul e praf, praf praf mușcând praful sălbăticiunilor din asfințit ești și tu acolo afară din minți, ca și mine? să nu-ți dai ochii peste cap dacă îți cer cu mâinile întinse câteva începuturi