Poezie
Calatorul Statornic
1 min lectură·
Mediu
Vuietul suierator al vantului
Se goleste izbindu-se de hotarele
Unui tinut uitat.
Acum o eternitate,
O noua fasie de zapada
Ascundea cu grija scheletele vechilor cladiri:
Civilizatii intregi de cautari si zbucium.
Si in acest peisaj dezolat
Aparuse iarasi un calator --
Un strain pe aceste meleaguri.
Poposise putin din drumu-i lung
Sa-si arunce umbra pe stanci,
Sa mai urneasca o piatra,
Inainte de a porni
In nestavilita-i cautare.
Se gaseste insa revenind mereu,
Chiar si acum,
Atins fiind de o raza de soare
Si de esenta unui cuvant mult abuzat.
013
0
Abuzat. Ai vrut un final soc? Ti-a reusit.
Eu nu am inteles acest po-em. Eu nu stiu de unde vine calatorul statornic (statornic in ce?)si nici unde pleaca.
Eu nu inteleg ce-l mana de la spate. Probabil poemul Ioanei.
Peisaj dezolat sau dezolant?
Scopul calatorului este de a calatori, se pare si de a urni stanci. Se pare.
\"Se gaseste insa revenind mereu,\"
Nu inteleg nici aceasta formulare.