Sevraj

Toți sîngeram la fel și crezul ni-l invățăm fără a clipi Fără a judeca vreo mișcare clipă sau cuvânt ne speriem până și de umbra noastră aprindem lumina sperând la nesfârșit într-o salvare Ne ascundem trupurile obosite și pătate de timp într-un colt intunecat, plin de gunoaie Lăsăm capul pe spate ca și cînd heroina s-ar împleti cu sîngele clocotind Săpăm conștiincios calea spre transa, goi, murdari și proști Uităm de mizeria din tramvaiul 35, de țiganii care țipa în fiecare dimineață \"..fiare vechi luăm\", de tatăl ce se preface că îi pasă, Visăm. Și lumea se transformă subit într-un cer prea sus și prea infinit pentru noi muritorii goi, murdari și proști...