Deșertăciune

Deșertăciune

Viața mi-e scrum,

Trupul mi-e lut.

De ce aș vrea să fiu mai mult

Decât ceea ce sunt

Azi și acum ?

Dacă mintea-mi e bolnavă

Și sufletul frânt

De ce să mă mir

Când sunt ceea ce sunt:

Un glas de spaimă gonit de vânt.

Când amintirea mă doare

Și lacrima-mi tăcută

Se lipește de obrazu-mi supt

De ce să încerc să m-ascund

Că sunt ceea ce sunt: un corb orb râzând.

Când ușa vămii mi se-nchide înainte,

Când bătaia inimii devine un cântec,

Când trupu-mi se sfarmă treptat

De ce să-ntreb de unde sunt

Aceste oase albe?- sunt eu, dezbrăcată.

Viața mi-e scrum,

Trupul mi-e lut.

De ce n-aș vrea să fiu mai mult

Decât ceea ce sunt

Doar scrum și pământ...

aceasta poezie am scris-o la varsta de 16 ani, cand am descoperit fragilitatea sufletului omului....