Poezie
Deșertăciune
1 min lectură·
Mediu
Deșertăciune
Viața mi-e scrum,
Trupul mi-e lut.
De ce aș vrea să fiu mai mult
Decât ceea ce sunt
Azi și acum ?
Dacă mintea-mi e bolnavă
Și sufletul frânt
De ce să mă mir
Când sunt ceea ce sunt:
Un glas de spaimă gonit de vânt.
Când amintirea mă doare
Și lacrima-mi tăcută
Se lipește de obrazu-mi supt
De ce să încerc să m-ascund
Că sunt ceea ce sunt: un corb orb râzând.
Când ușa vămii mi se-nchide înainte,
Când bătaia inimii devine un cântec,
Când trupu-mi se sfarmă treptat
De ce să-ntreb de unde sunt
Aceste oase albe?- sunt eu, dezbrăcată.
Viața mi-e scrum,
Trupul mi-e lut.
De ce n-aș vrea să fiu mai mult
Decât ceea ce sunt
Doar scrum și pământ...
aceasta poezie am scris-o la varsta de 16 ani, cand am descoperit fragilitatea sufletului omului....
001333
0