Ioana Bogdan

Cand manechinele au spart geamul gros al pupilei si au intrat prin puterea gandului tau in realitate, castigandu-si libertatea, atunci tu ai infaptuit un miracol si o poezie, si ne-scofala e a celei care sta pitita dupa draperii, cu aerul inutilitatii, nevoind sa intre in joc. Dar ea ti-a fost gandul care te-a aruncat in joc, inspiratia si nu e putin probabil ca statea ascunsa si privea cu ochi avizi dezlantuirea din strada principala. Doar ca tu nu vei sti asta niciodata.
Iti multumesc, considera un vot pentru, nu ti-l pot da, deoarece e dedicatie. E chiar mai buna decat \"Viata uitata...\". Imi pare bine ca ai inteles, este exact ritmul, forma, felul de a fi care te prinde si iti reuseste.

E foarte frumos si inspirat, Isadora, desi mi se pare cam de prisos ultimul vers. Poezia exista si fara ultimul vers, este o invitatie simpla, poetica, extrem de suava, la autenticitate, prin trairea fireasca a evenimentului care este Invierea Domnului.

Ti-am trimis deja un mesaj, este mai lung, de aceea va aparea mai greu.

Frumos, \"noi sigilam maini pe intuneric\". Si mai frumos, de-a dreptul neasteptat finalul realist. Nu mi se pare un gand prea fericit sa rescrii poezia. Las-o asa, e sincera si frumoasa, si indura cat poti, saracutul, pana la intoarcerea acasa.

Nexus, regret dar nu stiu cum sa sterg doua stele. Este o greseala tehnica, mi s-a facut rau cand am vazut trei stele, am apasat un pic cam dusmanos mouse-ul, deoarece accesul se facea anevoios. Poate o dreg, dar pe moment nu vad cum.

Chiar daca e dedicata \"supusilor acestui regat\", tin sa-ti spun ca poezia se adreseaza unui public mai larg, unui public care este in acelasi timp si autor, autor care este inainte de toate om, oameni, care sunt si ei fel de fel, dupa cum bine stii, ca doar de asta esti om, dar nu orice fel de om, mai esti si scriitor, uneori bun, alteori prost, mai mult poet decat prozator, sper ca nu esti alcoolic si nici bucolic...Dar asta e doar un pretext pentru un comentariu in subtext, altfel spus, nu vad nimic rau in a fi influentat de o comunitata atat de bizara cum este aceea a unui site, mai ales cand ea devine un subiect de inspiratie pentru un exercitiu lingvistic reusit, care este poezia ta.

Idem

...

Contrar opiniei lui Degeaba, as spune ca poemul acesta fara scenariu, poate ca nu ar fi inteles asa de bine.
Indecizia din spatele unei aparente afirmatii categorice \"eu sunt eu\" ii poate explica lui Degeaba ca femeia o intelegi mai putin daca esti barbat. Asta la nivel ideatic.
Ca stuctura mi se pare o poezie reusita, chiar valoroasa. E scrisa in trepte, trepte ce urca si coboara. Arhitectura te poate lamuri din nou, daca ai nelamuriri in privinta decorurilor pe care le imbraca acelasi interior feminin. Pana la urma.

Poezia e superba. Mi-a placut trecerea, racordul lui \"a fost odata\" prin care iesi dintr-un spatiu citadin si intri in altul dar fantastic, adica in orasul crinilor indragostiti. De fapt, cred ca frumusetea versurilor este efectul situarii orasului intr-un timp al basmului. Ah, si lacrima care \"se parguieste-n sare\".

\"Luna trage brazii dupa ea\" - frumoasa imagine, la fel si ritmul.

E una din cele mai reusite poezii ale tale, desi nu ti le-am comentat, le-am citit. M-am oprit la aceasta , m-a uns pe suflet. Parerea mea este sa lasi coapsele unde sunt si versul ultim neslefuit. Poezia nu e proza, ea danseaza pe un ritm interior...Daca sti pasii dansului, intri in el...

E tare frumos textul, Degeaba, stilul epistolar s-a rasucit intre coperti... dar ce-ti veni cu giulgiul? Esti trist? Cinic? Este ceea iti urezi?

Nu cred ca e important momentul in care descoperi un autor, o poezie. Eu l-am citit pe Dostoievski tarziu, cu Miskin ma lupt si-acum, si ma bucur cu atat mai mult cu cat cred ca l-am inteles. Daca-l citeam in adolescenta, poate ca treceam prin el ca prin branza.
Nu inteleg pe ce va certati voi aici. Da, Pitis recita poezia asta extraordinar, dar e meritul lui Nexus de a o fi adus aici, printre noi.
Si nu credeti ca, citind poeti care nu mai sunt printre noi, nu facem decat sa confirmam lipsa geniului pe care fiecare dintre noi o resimte? Va invit sa invatam cate putin din celalalt, cate putin din poetii mari citati aici, sa ne intoarcem la caietele adormite si sa scriem cu sangele fiintei noastre \"versuri nemaiscrise\". Poate candva, peste lumi si ani, se vor auzi cuvintele noastre rostite de vreun android pe nume Nexus.

Da, poate ar trebui cate-un dus rece din cand in cand, care sa ne arate ce inseamna poezia. Sorescu despre Eminescu. Mereu m-am gandit ce afinitate stranie in poezia asta si totusi atat de logica afinitate. Daca n-ai citit poeziile lui Sorescu pe patul de moarte (\"Puntea\"), atunci ti le recomand. O sa vezi ce bine se explica inclinarea lui Sorescu catre Eminescu. M-a durut intotdeauna sa vad cat de superficial a fost judecat Marin Sorescu. Noi am avut un geniu poetic in spatele unei papusi de paie - un ministru al culturii depasit, pentru ca era prea artist si in acelasi timp prea om, pentru a nu fi stangaci.
Stii, intr-un fel, doi oameni si-o singura stea...

Radu, anul trecut am fost in Mamaia. In plin sezon turistic am putut sa vad cu stupoare ca pe faleza era...santier. Cu toate astea lumea se plimba, nestingherita, in decorul \"nealterat\", nimic neobisnuit, nimic altfel... Tineri, multi tineri constanteni transformasera statiunea intr-un fel de parc de distractii. In restaurante..aceleasi obiceiuri. Nimic nu s-a clintit de mai bine de zece ani, am avut un ras nervos cand am remarcat un vanzator ce vindea lozuri din acelea din hartie, care pe vremuri se vindeau cu 3 lei, 6 lei si 10 lei. Poate doar frumusetea plajii a meritat sa ramana neschimbata.
In Costinesti, noaptea, discoteci suspendate din care rasunau manele de manele. Vechiul Costinesti al rock-ului s-a transformat intr-o baltoaca cu broaste galagioase.
Neptun...l-am ocolit constienta, il vazusem cu doi ani in urma, nu aveam la mine o masina destul de decapotabila...
In 2 Mai...destul de aerisit, din ce in ce mai multe \"fite\"...
In Vama...n-am mai vrut sa merg, Radu, am vrut sa-mi ramana in suflet Vama Veche pe care am cunoscut-o eu.
Nu stiu, sa ia si corturile, sa ia si undita si pestii lui Fedea, daca vor. Eu oricum, nu ma mai intorc. Unde imi fac concediul? Mai sunt si alte galaxii in Univers. Si totusi...Cum o fi anul asta in Vama?

Iris, gandurile tale sunt de multe ori foarte feminine si in acelasi timp foarte complexe. \"Pe buze urme de vise\" ...Ma voi gandi inainte de a adormi la cuvintele tale.

Profit de acest moment, pentru a-i atrage atentia lui Radu ca eu insami am primit comentarii pe care pur si simplu NU LE-AM INTELES, pentru ca uzau de o gandire triviala, atunci cand gestul meu a fost de a oferi ceva care mie mi se parea sfant. Se intampla des, am remarcat fenomenul mai ales in subsolurile acelor autori care au ca trasatura finetea si ma refer aici la Oriana, ma refer la Mat, chiar la Costel, care si-a asumat riscul de a fi intransigent in critica, contribuind la mentinerea unui echilibru care mie mi se pare necesar.
Arhangell, nu mai conteaza aici care au fost circumstantele unei exprimari \"democratice\", nu au acesti oameni nici o vina pentru ca tu ai dat un alt inteles libertatii. Scopul lor este de a face literatura, iar tu ranesti o categorie umana, intrucat nu te conformezi mentalitatii si simtirii ei. Gandeste-te doar ca in orice comunitate, cat de mica, trebuie sa respecti niste reguli ale unui cod nescris. Mai mult, aceste fiinte nu dorm noptile poate, sunt fiinte sfasiate de chinuri de indoieli poate. Toate astea - pentru a a-ti oferi tie, celorlalti niste cuvinte crescute din fiinta lor.
Tao, scuza-ma, de fapt eu am vrut sa vad ce ai scris dupa socoteala de ieri pe care ai facut-o pensionarului. Am ramas placut impresionata pentru inspiratia ce ai avut-o. Nu mi-au iesit niciodata incercarile de a traduce emotia celui ce scrie in spatele unei masinarii complicate. Mereu, blocajul decorului prea rece, al virtualului. Tu ai reusit f. bine, ai reusit si rimele chiar. Cel mai frumos: \"Ploua linistit cu cuvintele tale/Gandurile iti cadeau pe taste, domoale\".

Mie mi se pare a fi genul acela de dialog, care da \"spil-ul\" unui film care altfel n-ar avea spil..Un fel de cheie. Ideea de a fi obsedat de albastru mi se pare o nebunie minunata, sa mananci albastru si sa mori din aceeasi adoratie pentru albastru. Costel se pricepe la dialoguri, stie el mai bine daca un dialog merge sau nu. Dar pentru originalitatea ideii, nu cred ca proza merita un vot contra. O astfel de idee, tin sa ma repet, poate face un film...

Am citit si am ramas la prima strofa. Am ales din ea \"Pusnicul albastru plange cand ma miruie\". Prin regresie am inteles pustinc, ploaie, albastru si in cele din urma lacrimi. Una din ele s-a scurs, dupa o calatorie lunga, distilata prin acel filtru verde. Am ramas cu verdele si cu optimismul tau.