Ioana Bogdan

Mie nu mi se pare mai elaborat, ci mai ne-elaborat, mai simplu si firesc.
Vreau sa te felicit din tot sufletul, eu situez acest poem in varful creatiei tale, alaturi de "Logica manusilor". Mi-ar place sa aderi la acest stil, mai simplist, dar nici sa nu renunti la usurinta cu care mesteresti asociatiile de cuvinte. Ca aici.

Mie imi place si m-a impresionat pentru ca am inteles. Dar cine nu intelege, poate sa nu-i placa. Ti-am mai spus ca topica este putin diferita de ceea ce se scrie in mod obisnuit. E halambicata. Mult prea tarziu apare adjectivul, cum este cazul termenului "unica" in ultima strofa.

Poezia curge, are curgere, dar unele cuvinte sau asociatii de cuvinte sunt pretentioase-"dungi chiromante", "aromesti" sau fortate cum este "'nnoita".
In schimb, prima strofa este foarte reusita.

Poate ca diferite, dar in nici un caz paralele.

Draga Mego,

Eu nu am nici o aversiune fata de tine. Daca aveam, nu-mi mai pierdeam timpul. Eu stiu ca tu ai niste idei pentru care te lupti si de asta te apreciez. Dar unele idei poate ca sunt gresite. Poate. De aceea eu vreau sa iti arat si altele. Un revers. O completare. Continua sa scrii pe poezie. ro si incearca sa iei remarcile colegilor tai ca pe niste sfaturi. Eu asa am facut.

Cu prietenie
Andia

Draga Mego,

Tu ai dreptate pana la un punct.
Doar ca incepi sa nu mai ai deloc cand confunzi "cum"-ul cu ambalajul. Limbajul poetic nu este un ambalaj. El contine niste coduri lingvistice, dupa cum pe eticheta unui produs comercial este tiparit codul de bare, sa spunem.

Diferenta este insa ca limbajul poetic este "nelimitat simbolic", ca orice limbaj literar si asta a spus-o Ecco inaintea noastra. In timp ce pe eticheta unui produs nu vei vedea decat sensul prim al cuvantului, adica denotatia lui. Iti dai seama ce s-ar intampla daca nu ar fi asa!

Drept urmare un "ce" fara "cum" poate fi orice enunt, extrapoland, desi un "ce" pur fara nici un "cum" nu se poate.

"Ce"- ul - apoetic
"Cum"-ul - poezia insasi. daca ai si idee, cu atat mai bine, esti bun, dar teoria formelor fara continut e perimata. Uite eu scriu acum un text, pe loc:

respir
cald
e vara
mi-au adormit
genunchii
in roua
curg afara
blesteme inecate
in praful gros
de tara.

spune-mi si mie unde e "ce"-ul aici; sau daca nu, spune-mi ca nu e poezie ce am scris.

Eu te felicit din toata inima! Si iti spun ca scri din ce in ce mai bine! Da, e o poezie originala, dar cu multe imagini poetice inedite. E poate la fel de buna ca "Porunca", dar ca tema o depaseste, deoarece e mai accesibila diferitelor gusturi, acest fapt conferindu-i atributul de "valoros" (in opinia mea si contrar opiniei multora). Nu vreau sa spun prin asta ca e mai comerciala, ci universal valabila.

In "Porunca" ai arata o viziune personala si de aici - originalitatea poeziei. Dar eu gasesc ca originalitatea vine din a observa mereu aceleasi eterne intamplari ale fiintei, pe care sa le reprezinti mereu altfel.

Mi-a intrat comentariul necorectat, am apasat enter din greseala. Dupa "ai" urmeaza "surprins". Si mi-a scapat steluta pe traseu.

Superba, intr-adevar. Cu totul. Linistea perversa e geniala. Ploaia are fel de fel de atribute picante - indecenta, zurlie, perfecta "ca un san de domnisoara", sau ia forma dorintei din priviri, ajungand in cele din urma sa fie iubire.

Ziceam ca linistea perversa e cea mai nimerita dupa aversa tipului frivol, dar omenesc, al "indragostirii" despre care vorbesti. Ai, nu stiu daca realizezi, exact starea aceea de veghe, dintre doua ploi torentiale, linistea impietrita si imprevizibila, care anunta noi furtuni.

Multumesc prieten bun si cu suflet ce esti. Ai scris niste versuri frumoase, cu forta. Ar trebui sa citeasca Anton, poezia asta. Ar trebui s-o citeasca toti. Eu steluta ti-o dau in primul rand pentru crezul tau si pentru inocenta de care ai reusit sa ne convingi prin creatiile si atitudinea ta. Si nu in ultimul rand pentru versuri.

Pe mine ma uimesti, Pan, ai ridicat stacheta si vad ca roadele se vad deja. Parca, parca ar trebui nuantata ideea cu audienta din final. Adica, de ce audienta neaparat, nu se intelege foarte bine. Oricum eu te felicit si uite si *

Tao, acum e mai bine dar, asa cum a remarcat si Dania, poti schimba ultimul vers. Eu as spune:
"Atunci
il rog sa-mi aseze
toate aceste lucruri
in soare
si sa ma-nvete din nou
sa ard".

E mai aproape...de tine.
Dar tu spui cum vrei.

a cazut pe drum

Vin si eu, in premiera, cu steluta pentru Roua. Nimic subtil si diafan printre cheagurile de sange, asa este Roua. Doar o cavitate. Finalul este reusit, nu neaparat pentru ca adancirea cavitatii este atributia "celuilalt", ci pentru ca celalalt adanceste de fapt o drama, a inimii, cand rolul sau era sa o rezolve - prin umplerea golului.
De fapt, interesanta este semnificatia dubla a golului, aici. Sentimentul de vid si lipsa cantitatii.

Roua, ar trebui ca Megopfiasul- fara nici o ironie- sa te citeasca cu placere.

N. Stanescu zicea pe undeva: "...un loc mai gol decat insusi/ Golul,/in care nimeni/niciodata/n-a cunoscut/dragostea"

Eu iti dau o steluta pentru prima parte a poeziei, dar ti-o iau pentru a doua - ai facut o comparatie fortata (o dubla comparatie) - "ca un arh. ce isi descopera viata/ca pe un joc de puzzle". Dar poti modifica.
Finalul - mi se pare putin anapoda, poti mai mult.

Oricum nici eu nu mai stiam prea multe despre tine, ma bucur ca ai scris din nou.

Razvan,

Eu m-am simtit vizata de cele spuse de tine si cred ca ai dreptul la anumite explicatii.

Da, ai dreptate, ma simt minunat cand Oriana imi face un comentariu pozitiv si reciproca e la fel de valabila. La fel stau lucrurile cu Costel, cu Anton, cu Mat si cu altii. E in firea omului sa se simta "magulit". Si e chestiune de gust. Pentru ca sentimentele adevarate sunt reciproce, ce sa-i faci? Ca dragoste cu sila nu se face, asta ca sa vezi ca are legatura si cu poezia ta. Nici sex cu de-a sila nu se face, ca atunci e viol, eu asa zic. Sau se plateste, dar aici nu se plateste nimic, deci nu se pune problema.

Nu neg ca sunt autori pe care-i citesc dupa nume. Sau dupa titlu. Dar unii si-au dat seama si atunci ingroasa titlul. Sau dau un titlu bun. Nici pe mine nu m-a citit nimeni o data, m-am suparat si am scos poezia. Am zis ca nu e buna.

Dar nu pot nici sa nu-ti spun ca am avut ocazia sa citesc zile intregi tot ce se scria pe poezie.ro si am descoperit ca valoarea e valoare si mai devreme sau mai tarziu ea va fi descoperita.

Viata e scurta, Razvan. Timpul de asemenea. Oamenii nu vor sa-l piarda. O buna bucata de vreme trebuie sa te misti tu dupa ei si nu invers. Si sa ii tratezi cum se cuvine. Si reciproca...va veni, iti spun eu ca va veni. 96 la suta.

Mda, imi place cum ai rezolvat. A durat mult...Vocativele antagonice - parinte, iubite sunt elementele rugaciunii, de aceea cred ca merg foarte bine aici.

Foarte multe poezii reusite azi, ca idee cel putin. Am sa-ti acord prima steluta -pe care o meriti din plin. Ideea eternei deghizari in om mi se pare excelenta, uimirea provocata de decorul pe langa care trecem de atatea ori si il descoperim brusc, revelatoriu ("salcii, va dati seama?"). Si in acest decor, vestimentatia care in conditii normale, de zi cu zi, o percepem ca o lipsa a ei, de fapt. Da, un paradox.

Pe mine, cunoscandu-te poate, m-a emotionat. "Eu sunt eu si ma impac atat de bine cu mine"...Este poate una din cele mai bune poezii ale tale. Ca idee, in primul rand.

Trebuie sa completezi la "comentarii", sa completezi si la "parerea pe scurt" - (vad ca a devenit obligatoriu), apoi selectezi optiunea din mijloc - e pentru vot pozitiv( daca plimbi maouse-ul prin zona o sa vezi ca iti arata "asa da" sau "asa nu"), dai clic pe cruciulita si...ai dat "steluta"!

Superb. Dragostea si moartea - cele doua mari perspective. Si ce recuzita aleasa - eczeme, colive si maidanezi...Imi aminteste de atmosfera funebra din "Marile sperante". Doar ca acolo a lipsit implinirea. Aici se intrezareste o anume implinire...rasul in fata mortii si forta lui "ne asteapta"...

Da, strofa a doua e o realizare. Intreaga metafora, imaginea deformata, acest "celalalt", privind din borcan, ori din pahar, echivocul mintii obosite de alcool, de evenimentele traite pe baricada... Ideea mi se pare inedita, este greu sa faci poezie dint-o singura imagine.