Poezie

Moarte în miniatură

1 min lectură·4 aprilie 2007

Mediu

e momentul să vedem poarta în tăcere

câteva funii medievale și o moarte din zâmbet

sugrumată de credința

în ce Doamne?

încet ..

ornamente de fier

sunt rece, sunt demon

deșert

un șarpe negru precum un baal

dacă ai avea sângele cald

ai sta drept în fața morții

ai privi-o cu dispreț ai plânge

sărutând icoane false

și fiii din pămant și apă

ești un ratat manipulat

de oameni slabi

și deci ești mort

am sângele impur

devin

un fum de carne ce învăluie plămânii unei statui

demonic în gură se strâng clipele de credință

pe care le scuip după o beție în care

nu-mi ajung țigările

mai știu eu ce să cred?

și vreau să ies din acest corp static

să fug ca un copil nebun

dar încă mai am nisip în buzunare

am construit castelul celor morți în moarte

și am intrat curios să ințeleg întunericul

acum e momentul să-l dărâm ca să ies

se va face clipa, deșert iar

Soarele ne va ucide în numele Său

vom râde iar dar altfel

suntem nomazi prin viață și orbi

iar voi

prietenii mei de joacă

o să-mi repetati greșeala de a fi om.

003.158

Ioan Naidut. “Moarte în miniatură.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-naidut/poezie/240376/moarte-in-miniatura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.