Poezii

exista un loc unde se nasc toate unul unde mor toate se poate spune asa nu exista un loc unde se nasc toate nici unul unde mor toate se poate spune si asa nu se stie de ce

deodata am inceput sa ne asemanam inventand grade de rudenie de ura legi sentimente si alte chestii pe care chiar le credem un timp

nu poti pleca din el nu poate trece fara tine va numarati pana cand cineva intoarce oglinda

a te strecura prin zgaraietura facuta de tine in peretele lumii sa furi poezia

atarna un perete intr-un cui o oglinda se priveste in mine nu stiu de ce nu mai pot sa mint stau si vad cerul cum trece prin pasari mereu inspre altceva

a vedea inauntru sau a scutura cerul de stele pamantul de oameni oamenii de pamant

va trebui sa gasesc o alta forma de respiratie inainte sa se sfarseasca aceea de care atarn un timp

a sfasia vederea si a incerca sa scapi

semnele sunt bune cerul este deasupra incarcat cu pasari pamantul cu plante animale altele si oamenii care vad toate acestea

nimic nu e mai trist decat a-ti vedea propriul ochi a vedea inauntrul privirii tale a-ti goli si ochiul de vedere a muri si a te naste pana nu mai esti decat umbra lucrurilor si apoi a te

mana in drum spre buzunarul de unde cativa banuti trebuiau sa intretina umbra cersetorului topita pe asfalt

se ia carnea oasele si se imbraca in piele se pune in pantecul mamei sale si se naste se traieste si se moare ca un om apoi se iau inapoi carnea oasele si pielea

viata de sub cerul ca un uter de plastic in care ne sufocam inainte de a ne naste

iata trec prin mine ca printr-o lume

amurgul insangerand zapezi o urma nu se stie cine incercand sa scape