Poezie
Parvenind albastru
1 min lectură·
Mediu
În rochia albă
se împletea
mândria ta,
ca o dantelă,
în jurul gâtului
colierul bunicii,
aristocrat și desuet.
Scăpătat-scăpărând,
sângele duhnea albastru,
mezalianță, în cont
plutea grăsimea parvenită
a noilor măcelari.
Eu, ultimul Conte
scăpătat-scăpărând
tristețea, degenerând generații
alăptate la Sorbona
și dresate la Baden-Baden,
eu, singurul rămas
să tocesc mânerul bastonului
topit din treizeci de arginți,
îmi biciuiam sinapsele
răcnind cu putere \"Nu\",
atunci când am mormăit \"Da\",
în fața noului altar...
013.740
0