Idei in noapte
Niciodată nu pierdem nimic Niciodată nu putem păstra totul, Suntem mult mai saraci când murim Neștiind care ne-a fost norocul. Căutăm adevărul in cărti, Ne uităm lung la stele, Ne-ntrebăm, ne
Ploua
Plouă,m-acoperă tristețea Vântul străbate cetatea Și-n parc aleea-i înfundată De-atâtea frunze,de-atâta apă. Plouă mărunt izolând lumea Drumul cetăți s-a închis Buzele mele tremurând
Blugii mei
Când am să mor... (așa simt de o vreme) Să ma imbrăcați cu blugi-mi negri, îmbolnăviți de-atâtea rataciri. Să nu vă pregătiți de vreo plimbare... e plictisitor să mergeți cu mine... Mai bine
Tarziu
Seară, joc de lumini, obosite cadențe, trepte ce urcă spre infinit mă-ntreabă de clipa ce nu se oprește. Seară, sfârșit de mileniu demult necalculat praf, frunze, rămase pe crucea ce ni s-a
Natural plangand
Sunt singur, visurile se zbat la geam, sunt singur și stau trist și te astept să intri. Sunt singur și ascult visând natura plângând și totul devine pustietate. Sunt singur natural
Boema
Duminică tristă de toamnă Cu grele treziri in amiază Când leneșe tocuri de doamnă Fac liniștea totuși mai trează. Și vântul vuiește-n cetate O! frunzele încep să cadă, Iar lacrimi obrazul
Tu
Tu, nu mai exiști, cum să mai exiști când esti doar o amintire? Poza ta color am rupt-o in două, si lucrurile care mi le-ai dăruit le-am aruncat la containăr... iar serile, serile de
O zi de joi
Ziua de joi,e mult mai frumoasă când toamna își colorează întinsul ei când ploile lungi nu ne apasă si dorul de moarte ne vine inapoi. Ziua de joi poate fi undeva într-o gară, între două
Toamna
Singura la usa toamna imi bate, Culori stinse,tacere-n cetate Si-n parc aleea-i infundata De-atatea frunze,de-atata ceata. E toamna si as vrea sa-ti scriu De pot cu mana inghetata De acelasi
Calendar inchis
Galbene frunze mai cad Tacerea ramane totuna Si mi se pare ca trec In ultima toamna ce vine. Si galbene frunze distreaza Tremurul unui vant Mai stai, asteapta, ma cheama O, libertate te am
asteptare
Asteptarea mea,este o vara ucisa de freamatul frunzelor de cantecul greierilor muribunzi de plecarea ta in lume cand clopotele au incetat sa bata neapucand sa-mi vorbeasca de tine.
