La bordel

Pe Miky am cunscut-o în iarna lui 2004. Știu că a trebuit să vând “Metoda de chitară » a lui Carulli ca să completez puținul pe care-l ciordisem din geanta soră-mi, astfel încât să-mi ajungă și de prezervative. Nu mă duceam pentru prima oară, așa că știam cât de cât mersul. În general e bine să ai la ține cam tot ce-ți trebuie, iar banii, pe cât se poate, să fie exact aceia pe care ai de gând să îi lași. Iar eu aveam obiceiul să las foarte puțin. Mă tocmeam dinainte cu geambașul fetei, mă lăsăm batjocorit de țigăncile grase, care se ofereau să « mi-o arate ele de banii aia », dar nu mă lăsăm și căpătam până la urmă sfertul de oră cu una din fete. Niciodată aceasta nu-mi era prezentată dinainte. M-am lăsat condus prin întunericul culoarelor mucegăite, printre rufele întinse la uscat, până la hruba unde urma să se consume actul de acuplare. Doi pumni în ușă, aplicați de călăuză mea întunecată, au făcut să înceteze pentru o clipă gemetele guturale ale celor aflați înăuntru « Hai fă, odată, că ai client ! ». Rămas singur, mi-am aprins o țigară, încercând să mă deprind cât de cât cu întunericul. La capătul culoarului, cam în dreptul treptelor ce duceau la etaj, observ un ins cam de vârsta mea așezat pe un sac de rafie, cel mai probabil plin cu lemne, care mă privea fix. « Mai ai o țigară ? » Știam că nu e înțelept să neg, dar parcă nici să mă apropii nu prea aveam chef. I-am aruncat pachetul. « Mersi.” Iar după o scurtă pauză, adăuga « O s-o fuți pe Miky. Știai?” “Nu” – de parcă ar conta – aș mai fi adăugat, dar sincer, tipul nu-mi plăcea defel. « Bă, o să te fuți cu nevastă-mea ; ai înțeles ? O s-o fuți în cur și-o să-i dai muie și-o să te slobozești în ea cât sunt eu aici, ai înțeles ? Și aia o să urle când o fuți de-o să crezi că-i place ! Ai înțeles ? ». Am înțeles că nimerisem cum nu se poate mai prost. Dintr-un ochi am măsurat culoarul. Din păcate nu avea decât o singură scară de acces, iar aceea fix în dreptul nebunului. « Ai înțeles bă ? » a adăugat, de data asta potolit, în timp ce dădea fumul afară pe nas. N-am apucat să răspund. Ușa s-a deschis, iar din interior a ieșit un bătrânel îmbrăcat cu un cojocel ponosit și o căciulă țărănească pe cap. Când m-a văzut s-a fâstâcit un pic, apoi a luat-o împleticindu-se către scară. Preț de câteva clipe, n-am știut ce să fac. Îmi venea s-o iau și eu după moșneag. « Hai odată, ce faci ? Intră că se face curent ! » Am intrat, iar fata s-a repezit să încuie ușa în urma mea. N-a apucat, pentru că individual căruia-i oferisem țigările a năvălit înăuntru. “Jeane, ce faci?” – tânăra era goală până la brâu, avea doar o fustă, iar pe piciorul drept I se scurgea un firicel de lichid albicios. « Ce să fac, Mikyduta ; am venit și eu să văd cum te fuți » « Jeane, e client, termină-te cu circu’ » « Dacă e client ce fă ? Nu-l deranjez. Uite stau aici și mă uit. Lasă, mă, clanța ! » Degeaba ; apucase să încuie. Sunt câteva momente în viață când izbucnirea unui cutremur sau a unui incendiu în imediata apropiere par fenomene aproape izbăvitoare. M-am întors ușurel cu fața spre încăpere, hotărât să înfrunt această situație stupidă. Jean stătea în picioare în fața mea, cu chiștocul aprins în colțul gurii. “Hai bă, ce dracu te caci așa pe tine? N-ai venit să te fuți ? » « Ba da » « Păi ? Ce mai stai ? Sări cu banu ! – ia zi ; muie, pizdă, cur ? » Eram șocat. « De osutadouazecidemii ». « Ce bă ?? » Miky era de-a dreptul revoltată. S-a ridicat de pe ligheanul în care își spăla zonele intime, și cu el în mână, se îndrepta amenințătoare spre mine. « Ce vrei să faci mă de osutadouajdamii ? S-o vezi ? Na-o ! » « Îmi pare rău doamnă, atâta am. Așa am vorbit cu băiatu care m-a adus; dar dacă e, eu plec.” « Ce face mă ? Fă, ăsta crede că-și bate joc de noi ? Ia zi mă, îți bați joc de noi ? Dă banu’ încoa ! » I-am dat banii. « Ce faci mă ? – a sărit femeia cu gura - Bă, io cu ăsta nu mă fut pe atâta ! » « Taci fă ! Atât are, lasă-l să se uite. » Zicând astea, Jean s-a dezbrăcat, a întors-o pe Miky cu fața la mine, aplecată peste un tamburel, și fără să se sinchisească i-a introdus-o direct în fund. Urletele ei, asezonate cu gemetele de plăcere ale celui aflat deasupra, au avut un efect extrem de bizar asupra organului meu, pe care îl credeam mort pentru o lungă perioadă de timp. Când dezmățul celor doi era în toi iar situația în care mă aflam devenea din ce în ce mai ingrată, două bătăi puternice în ușa m-au făcut să tresar. « Hai fă, odată, că ai client ! ». Terminându-și treaba, Jean s-a șters liniștit cu un șervețel, i-a tras o palmă peste buci neveste-si și a ieșit, dar nu pe unde intrasem ci pe o ușă laterală, bine mascată de tapetul jejos. Ciufulită, plină de murdării, femeia își îndreptă șalele și se duse în colțul camerei, de unde scoase o sticlă de vodcă. « Vrei ? » Am dat din cap, iar ea a băut pe nerăsuflate un gât zdravăn. « Uite așa mă rupe nebunu’ ăsta când îl apucă, de nu-mi mai simț curu’. » Peste câteva secunde, îmi descuie ușa și am ieșit pe culoarul întunecos. Afară își aștepta rândul un tip bondoc, cu mustățile ascuțite. N-a apucat să intre bine în încăpere, că în urmă lui s-a și repezit, ca o panteră, nimeni altul decât Jean. « Jeane, ce faci, ești nebun ? Nu vezi că am client? » Au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit înainte să mă pierd în întuneric ….