Poezie
Într-o așteptare apăsătoare
1 min lectură·
Mediu
Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,
Nu mai tremur, nu mai plîng, nu mai sînt,
Într-o așteptare apăsătoare m-am îngropat
În mine însămi ca într-un mormînt.
Coboară un înger în el și mă caută,
Nu mă găsește și crede c-am înviat,
Doamne, cît de naivi sînt și îngerii ăștia
Care de-atîta vreme nu au aflat
Că nu învie morții, e în zadar (copile),
Oricîtă speranță, oricîtă îndoială, oricît
Ar plînge mironosițele în acest cimitir
În care mi s-a făcut urît
Să tot ascult plînsul lor care nu se mai termină,
Să tot încerc să ies din acest noroi,
Să tot dau la o parte lespedea asta grea
Pe care nu știu cine o pune înapoi.
Volumul POEZII 1996
004.760
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ileana Mălăncioiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Mălăncioiu. “Într-o așteptare apăsătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-malancioiu/poezie/14027887/intr-o-asteptare-apasatoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.