Poema Eventivă

măcar în viața asta speri

să depășești a cîta oară soarta Muzelor

numerotate cu fúria jubilară a vîrstelor strînse

nod în pumn poți să tulburi viețile

cui vrei dar nu și apa

în care îți vei scălda întoarcerea

cu ultima speranță

mă despart pe rînd de toate spaimele

reciclate pînă la zero plus (+) cunoaștere: înțelepciunea

își excede promiscuitatea

nașterilor pînă la zero minus (-) cunoaștere: dar știi

deja că iubirea sfîrșește întotdeauna

de partea imperfecțiunii

***

Eventiv – categorie ontologică care indică:

a) o schimbare produsă în starea subiectului

b) faptul că subiectul se transpune în altă stare decît cea în care se găsește la momentul vorbirii