Poezie

In picaturi de ceara

2 min lectură·14 noiembrie 2006

Mediu

Dacă ar fi să mă renasc nu aș mai alege om

Satul de acest contrast, m-as duce si acum la somn

Dacă ar fi să mă renasc aș alege să fiu liber

M-am săturat să stau retras, am încetat ca sa mai sper

Încă mă simt plin de viață, arzând ca o lumânare

Privind în sus mă înspăimântă acest cub de gheață ce stă să se facă mare

Îmi scriu trecutul în picături de ceara

Și-n fumul negru ce începe să dispară

Iar viitorul e prezentul care arde

Iar lacrima mea e prima picătură care cade

Peste flacără

Aproape stinsă își reia arderea palidă

Și mai scrie în ceară și fum o filă din cartea mea plină de povești tăcute

În care mi-acopăr rănile cu propriul sânge vărsat în lupte

Purtate cu minți corupte

…de întuneric.

Cu fiecare porțiune de lumânare ce arde

Mai simt o picătură de ceară cum cade

Și deși simt lumea din jurul meu de gheață

Mă topesc încet otrăvit de viață

Pășind prin acest labirint plin de păcate

Unde zi nu există și noaptea se transformă în noapte

Căutând ieșirea realizez că nu am cum să scap

Dacă aș fi frate cu nemurirea, iar cum nu sunt încep să sap

În subteran tunel de evadare

Si vă întreb: de ce nu săpați cu mine?și-mi astupați gaura prin care

Eu trebuia să ies

Așa trebuie să aștept ziua în care îngerii se apucă de cules

Suflete din acest

Copac deja cules.

001.038

Iavorenciuc Tiberiu. “In picaturi de ceara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iavorenciuc-tiberiu/poezie/214481/in-picaturi-de-ceara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.