Poezie
Copacul
1 min lectură·
Mediu
M-apleacă vântul peste care
Nori adânci în grabnic zbor
Mă prind de mâini și mi se pare
Că m-aruncă-n urma lor.
Mă-ndoaie săgetând în mine
Asprul și tăiosul vânt
Sfârtecând ziua de mâine
În bucăți ce nu mai sunt.
Mă ocolesc dihănii negre,
Fără glas în calea lor.
Unde-i praștia cu pietre,
Unde-i jocul ielelor?
Trec, se uită și mă lasă
Nori adânci în grabnic zbor;
De mă clatin nu le pasă,
De trăiesc sau mor.
001.108
0