Poezii

Zâmbet ars la felinare, Ochi bătuți cu dalta-n creier, Trec izvoarele prin mine Fără crengi de tei sau plută, Pluta-i plută las să plută Prin salcâm sau prin tristețe, Nici că-mi pasă dacă

Eram doar noi, îndrăgostiții obscuri, îmbrăcați în costume de fildeș, cu mâinile noastre acoperite de liane subțiri, unindu-ne într-o coridă a nefericirii, noi, cei care treceam drept promontoriul

Intr-un târziu, îmi aruncă un zâmbet ciudat, unul dintre acelea pe care le schița atunci când îmi semnala prezența : « Aah !... tu erai !? »…cum eram căsătoriți de aproape cinci sau chiar

Suntem făcuți din noduri ce ne leagă tendoanele vieții, câteodată nu mai putem sări peste o iubire și înfricoșați, luăm o bucată de iarbă în gură așteptând secerișul… după ani grei,

Știi, în timp ce dormeai, am scufundat un vapor și l-am sădit în desert, da, desigur, la început am crezut că-i o cămilă sau o bătrână constelație ce înnoptase timidă pe pleoape de azur… dar

“Mă prostituez”. Obișnuia să-și spună asta ori de câte ori își simțea pielea zbârcită, aruncată parcă cu o severitate obscenă pe carnea ei, îi plăceau foarte mult favoriții, dar din păcate…

Visul se prostea pe sine, se autoiluziona, își pierdea stupid din credibilitate, visul se prostitua clandestin, somn de somn folosind cooperativa umană drept modalitate de stingere a

Eram două sute doi, douăzeci și doi doi la început : tu…și cu mine. între noi, o pădure latentă de stejar, de brad sau de castraveți, contingență perfectă între două paradisuri : tu… și cu