Evadarea gandului.

Infaptuit din placerea unui zeu flamand, pentru a experimenta comportamentul individului prin limitarea imaginatiei...granite plasate fara scrupule cu tenta de misoginism pe care putini le vad chiar de se izbesc de ele. Poate este mai usor de controlat / observat ascensiunea intr-un cadru delimitat... granitele ne permit sa savuram propria imaginatie. Chiar si asa, de multe ori gandul, legat bine de piciorus cu funie de speranta trece departe de acel gard inalt ticsit cu sarma ghimpata...incarcat, mult prea greu sa poata fi adus inapoi, ramane in urma lui doar funia ce l-a legat. Neputinta creatorului sfasie trupul blestemat de prea mult rationament