Poezii

Privind spre cer Visez din nou la tine Și gândul meu Disperă după tine... Te văd mergând Pe Lună și pe stele, Te văd plângând Pe ceața dintre ele.

Visez mereu la tine Si uit de-al meu amor, Visez la nemurire Si uit mereu sa mor... Te strig de dimineata Si tu-mi raspunzi incet Ca vrei o noua casa, Ca vrei un nou balcon... Esti mai

Nu visati la nemurire Nestiind ce este ea, Caci desarta este lumea Si toti cei ce cred in ea. Si-atingand aripi marete Nu veti fi chiar niste sfinti, Ci veti fi morminte goale Fara suflet

Eminescu e un astru Ce cu greu va fi uitat. Treaca anii si o mie, El va fi inca studiat. De ar fi trait un secol, Ar fi scris poate mai mult. Dar maiastra lui sclipire Ne va urmari-n

Cand albul devine negru Si negru-i mereu in jur Nu stii ce poti crede, Prieteni, dusmani, sunt toti la fel. Nu stii ce, cui poti zice, Nici ce e de prisos, Si-ti vei spune numai tie: Albul

Crede doar in Dumnezeu Si-ai sa vezi cum e in cer, Crede-n lume si-ai sa pierzi Al sperantei ultim tren. Pe furtuna vietii tale Vei putea cladi usor, O cladire-nalta, mare, Poate chiar un

Asta-i viata, n-ai ce face Mai castigi, poate mai pierzi, Dar sa fii mereu in frunte E ceva extrem de greu. E cam greu s-ajungi in frunte Dar mai greu sa te mentii Caci tentatia e

Întuneric e atunci când nu-i Lumină. E clar, firesc și rațional. Dar omul, în nemulțumirea sa, În dorinta sa de necurmat, A vrut ceva ce nu putea: A vrut să fie-n întuneric Și să pretindă că-i

Cand ma incred in mine simt ce-nseamna ca sa pierzi. Cand cred in Tine Doamne, simt cum e, acolo sus, in cer. Cand vreau ceva ce-i omenesc, ma-mpiedic, cad si ma ranesc. Cand vreau ceva ce e

Azi, sa fie vineri, sambata sau luni? Nu stiu, nu conteaza, ii tot una... Sa fie raspunsul da sau nu? Sa risti sau nu? Sa fii un imbecil sau un timid devotat? Sa tradezi sau sa astepti sa fii

Al mamei cant rasuna trist In cel ce uita de parinti Caci e frumos sa fi mereu Un bun copil...odor ceresc. Sa fii mereu plecat in jos De mii de griji si banii tai? Sa uiti sa fii un bun

Iubirea... Ce e ea? Un foc mistuitor, Ce-ti inrobeste trupul, si sufletul, si ni-ti da alinare. Iubesti tu oare? Poate da... Insa la ce folos? Caci nici macar o data ea n-o sa spuna: Da!

Ce iti pasa, ce conteaza Daca esti al tau stapan? Vezi cum altu\' moare-n drum? Vezi cum altu-i fiu nebun? Tu iti vezi de propria-ti soarta, Te gandesti ce-o sa nutresti, Nu te-ntrebi de ce e

Atunci cand tac, parca vorbesc mai mult Si linistea imi pare, un mare dar, un izvor de aer spiritual. Sorbind al cerului vazduh curat, as vrea, sa pot zbura. Dar ma-ntristez, caci imi

A lumii perfecțiune O caută și-acum, A geniului viață A omului speranță.