Poezie
40 x 40 KM și 0.06 UA
2 min lectură·
Mediu
E ultimul om de pe pământ.
Azi s-a trezit ca de obicei singur, dar de data aceasta nu numai singur în casa lui, ci și în întreaga lume.
...
Totul s-a întâmplat fără nici o avertizare, ca un lucru normal, ce trebuia să se întâmple la un moment dat, într-o dimineață.
...
E liniște.
E atâta liniște încât aude freamătul copacilor.
Un sunet nou.
Poate doar în copilărie l-a mai auzit.
Sau a stat să-l asculte.
...
Ce ciudat.
Dacă n-ar fi plecat de acasă, nici n-ar fi remarcat că a rămas singur pe pământ.
...
Cu ce e mai diferit acum?
...
E apus de soare.
Se lasă încet, peste valuri, și colorează marea.
Cine-ar fi crezut că soarele face acest efort și dacă nu e nimeni să privească.
...
Ce contează cu adevărat?
Are mai multe șanse să afle acum?
Când e ultimul om rămas?
O să-și dea seama înainte de a dispărea și el?
...
Poate au plecat toți pe o insulă.
Toți oamenii, înghesuiți unul lângă altul, ar încăpea pe o mică insulă de 40 x 40 de km.
Toți oamenii, puși unul pe umărul celuilalt, ar face un șir lung de 0,06 Unități Astronomice și s-ar putea ridica să atingă o stea călătoare prin Univers. (Notă: în iunie 1983 cometa Sugano-Saigusa-Fujikawa a trecut la o distanță de 0.0628 Unități Astronomice - 9.394.754 km de planeta Pământ).
001591
0