Frig

Plângeam. Mă regăseam în drumurile parcurse de alții. Mă culcam târziu noaptea si căutam să nu mai mor... Ai apărut tu... De ce? Cine ești? Răsplată!? Pentru ce? Doar tu știi. Mi-e frică să te-ntreb, nu vreau să te supăr. Ce vezi când mă privești?... Nu vrei să răspunzi... Nu-i nimic... Zi și tu ceva! Lasă!... Acum e bine, cred, plâng de durere, dar e-o plăcere că-i toată de la tine. N-am idei, ce vrei să-ți spun? Mereu te superi. Crezi că eu nu sufăr? Cine te crezi? Iartă-mă! Nu pleca! Sau pleacă! Nu o să mai mor de acum înainte... Dar nu pot respira... Așteaptă!... A plecat... plâng... Cine sunt? De ce? Pedeapsă!? Pentru ce?...