Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Sunt o biată prizonieră,
Uitată într-o celulă mucegăită,
Captivă într-o cutie prea strâmtă,
Sortită pe veci la o moarte mizeră.
Nu știu ce e viața,nu știu ce e lumea,
Nu am văzut Soarele,nu am privit Luna.
Cuvinte scheletice îmi bântuie mintea,
Fantomele zdrențuite îmi arată Lumina.
Mi-e foame,mi-e sete...Foame și Sete.
Ating orizontul cu mâna...Ce durere mă străbate!
Mi-e foame de spațiu,mi-e sete de culori...
Curcubeul coboară și-mi pătrunde prin pori.
013.025
0
RA