Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Sunt o biată prizonieră,
Uitată într-o celulă mucegăită,
Captivă într-o cutie prea strâmtă,
Sortită pe veci la o moarte mizeră.
Nu știu ce e viața,nu știu ce e lumea,
Nu am văzut Soarele,nu am privit Luna.
Cuvinte scheletice îmi bântuie mintea,
Fantomele zdrențuite îmi arată Lumina.
Mi-e foame,mi-e sete...Foame și Sete.
Ating orizontul cu mâna...Ce durere mă străbate!
Mi-e foame de spațiu,mi-e sete de culori...
Curcubeul coboară și-mi pătrunde prin pori.
013.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Henriette Berge
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Henriette Berge. “Agonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/henriette-berge/poezie/1735294/agonieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-a placut ideea , poate usor fara ritm...dar mie mi-a placut
0
