Poezie

Intuneric

E un inceput ,

1 min lectură·5 decembrie 2011

Mediu

Mă gândesc cu frică la ce se va-ntâmpla,

Tot sper câ nu mereu va tot ploua,

Și sper că soarele nu mă va evita,

Va veni acea sclipire si se va așeza,

Lângă inima mea și-mi va sufla incet:

"Te poți opri din al tău bocet!"

Să pot să mă ridic pe picoarele mele,

Să pot ridica privirea să văd miile de stele,

Să văd că in jur totul e limpede, senin,

O fericire să mă lovească din plin,

Și să-i pot spune eu-lui din trecut:

"Ai suferit și totuși ai trecut!"

Imi este frică de ce este incă de acum,

De principalul sentiment aproape făcut scrum,

De sentimentul care incet-incet este distrus,

Am frică de cei care au ajuns sus,

Să nu cumva să-mi spună ceva ce mi-au spus:

"Uită iubirea! Nu observi? S-a dus!"

Dar eu tot voi aștepta acea rază de lumină,

Voi aștepta ca visul realitate să-mi devină,

Voi spera că această lume se va schimba,

Toți își vor deschide inima și vor triumfa.

Vor invinge masca lumii și v-om afirma:

"Proști am fost, dar nu v-om repeta!"

001.115

Helesteanu Constantin Adrian. “Intuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/helesteanu-constantin-adrian/poezie/13995202/intuneric

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.