Poezie
GINDURI
GINDURI
1 min lectură·
Mediu
GÂNDURI
Mă inec in vid,
și mă scutur de rugină
plec timpuriu prin secundele târzii
scăldat de urma unui botezat-
am crezut că ai plecat!
din patimile tale,
însă ești mereu cu noi
oameni cu naive nevoi.
De ce nu strig mut,
cînd te aștept mereu pe brînci
ridicând piatră si lemn
un semn doar,
din nu știu care zare
aprind o luminare,
e totul ghiață
lăsând mereu o fereastră
intr-o lume
și e ceață-
șterg cuțite de obraz
sufoc inima,
și strig din nou mut,
mereu am fost doar EU....
FIRE DE SPIN 2007
001104
0