Poezie
Renasterea (raspuns la iubire)
2 min lectură·
Mediu
Iubitul meu cu păr bălai
Mă pierd în ochii tăi și-apoi
Renasc din dragostea ce tu mi-o dai
În lumea ceea creată pentru noi
Doar noi...
Cu buze moi și calde mă răsfeți,
Ușor... m-atingi și mă îmbrațișezi,
Cu dor mă cauți, să mă înveți
Din nou ce-nseamnă să iubești
Din nou...
Și pielea ta e cel mai fin din așternuturi
Aș vrea o viață să o simt aproape
Să o acopăr toată cu săruturi
Și cu ale mele cele mai dulci șoapte
Dulci șoapte...
Iubitul meu ce inima mi-ai luminat,
Am să aduc ofrandă zeilor,
Căci ceea ce mi-au daruit
Nu cred să fi primit alt muritor
Nu muritor...
E un izvor care-ți dă viață.
E o lumina ce-alungă cea mai neagră noapte,
E cel mai tare drog care te-nalță,
E simbolul suprem, e tot si toate
Toate...
E dragoste curată, împlinită
Dar poate fi și crud blestem,
De nu se știe pentru ce a fost menită
Și-n suflet necurat o vindem
Să nu o vindem...
Dar noi vom știi pe veci s-o prețuim,
Căci ast-am vrut și asta ne dorim
În pat de roze împreună să dormim
Pe veci al meu, pe veci a ta sa ne iubim
Da, sa iubim...
013938
0
cred ca mai ai de lucrat pe ici pe colo. seamana usor cu o manea.
toate cele bune