Vis in alb si negru

Era doar o rama..o rama mare de tablou.eram atat de frumoasa si nu era nimeni acolo sa ma contazica.era atat calm ca imi statea inima in loc.ma simteam iubita de propria minte.aveam o fiinta atat de curata incat ma simteam ceva divin.nu trebuia sa ma imbrac.haina mea era inutila caci nu aveam notiunea simtului extern.aproape fericita ca incap in rama,era un orizont suficient de larg cat sa cad pe un parchet real.era o stare.eram un gand...as fi vrut sa fiu femei si sa cobor in uman.asa cum m-am nascut,in forma si starea aceasta,am si murit,curand demiurgul meu a fost chemat de intuneric si am ramas cuvinte caci imaginea mea slab