Poezie
Poemul Fiului Primaverii
2 min lectură·
Mediu
Batranele pamanturi,
se coc rotit la soare.
Un inger cu aripi negre,
pe sol si-a trantit fata.
Cu chipul zdrentuit de vremuri,
se uita-n zare si se mira,
cum poti sa-ncalci Legile divine?
A iesit din iad sa caute dreptate.
Trimis a fost acolo de proata purtare.
A lasat sa se intample...
ca un fiu a Primaverii
sa se spele cu noroi.
Nu e gest fara urmare?
A-ncercat sa il ajute,
dar cu neputinta-n vene,
de inger crescut in pene,
a fost biruit.
De ce oare are-un inger
aripile mult nemeritate?
Doar un tipat ii arunci lui Soare
sa te-ajute sa si ploua
si sa vezi cum ingerul,
dispare ca fulgerul.
Sa nu-arda jar incins,
caci de cand a evadat,
chiar si apa,chiar si focul,
toate sunt filme de groaza!
Acum sta si tremura sub flori,
scuturandu-le podoaba
si manjindu-le cu negru.
Iata,intra-n scena un copil!
E fiul primaverii.
A venit cu bucurie sa-si admire florile,
dupa cea mai rece mama,iarna.
Il loveste o durere
cand isi vede florile
pline de funingine,dar
il vede apoi..ingerul venit din iad.
Se apropie mirat,
cum de a scapat din lanturi
si pe ce poarta a iesit?
Ce gardian a adormit?
un miros de carne arsa
se imprastie in zare.
Toate cele au fost scrise,
iara eu le scriu dinou!
Iti vad chipul in culori,fiindca plangi
copil din flori!
Pe cand el era mitel,
ingerul era cu el aproape
ca sa-l apere,-sa-l toarca,
sa invete,ca sa stie
sa traiasca o vecie.
Dra cel mic,mare voia sa fie.
S-a plimbat printre calai,
i-a infrigurat cu ploi,
a stricat pacturi cu raul,
i-a lovit pe cei nebuni.
Ingerul nu-i putea sta-n drum.
A-ncercat sa il opreasca,
dar ingerul far de fiinta
a-ndurat o umilinta,
si de aceea a fost trimis
in iadul de necuprins.
Suferinta nu-i o gluma,
te lipsesti de vreme buna,
caci tortura psihica de-acolo
e mai grea decat sa-ti rupi
toate oasele din trup;
dar captivul n-a stat mult.
Iar acum e pe pamanat
Sa se judece cu vii,
cu cei nerecunoscatori,
ce se cred nemuritori.
S-au luptata cumintile,
s-au jucat cu vietile.
cand binele lupta cu binele,
sa invinga binele!
Realizndu-se stupizi o clipa,
s-au oprit sa contempleze.
Cu figurile de ceara,
s-au toipit,curgand culoare.
...............
si a zburat.
Cu experienta si mult fum
S-a dus sa caute un fiu
ce credincios are sa-i fie.
001.701
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grecu Cristian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 393
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 87
- Actualizat
Cum sa citezi
Grecu Cristian. “Poemul Fiului Primaverii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grecu-cristian/poezie/1751561/poemul-fiului-primaveriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.