Poezie
Complinire (Nesfârșit)
1 min lectură·
Mediu
I.
Covărșitoarea natură-amorțește privirea.
Privirea matură-amuțește gândirea.
Gândirea cu totul reface iubirea.
Iubirea și ea îmi adoarme trezirea.
Trezirea-mi preface trăirea-n simțire.
Simțirea se pierde-n amalgamul de fire.
Firele alcătuiesc o-ntreagă omenire.
Omenirea se preschimbă vag în menire.
II.
De ce divinul zdrobește-ncet mundanul?
De ce omu’ distruge omul ca vicleanul?
Să fie oare o refulare cu rolul de salvare?
Să fie instinctul primar prefăcut în oroare?
Nimic din ce-i palpabil nu-i valoare.
Nimic din tot ce-apare nu dispare.
Nimicul din nimic se face mare.
Nimicu-n sine e supravaloare.
III.
Tot ce poate fi probat e știință.
Tot ce nu e mort e ființă.
Tot ce nu se vede e-n credință.
Tot ce-i efemer este tendință.
Începutu-ncepe odată cu sfârșitul.
Sfârșitul se dezvoltă-n infinit.
Infinitul nu poate fi nicicând finit
Precum un început nesfărșit!
012.189
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gratiela Plopeanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Gratiela Plopeanu. “Complinire (Nesfârșit).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gratiela-plopeanu/poezie/13903631/complinire-nesfarsitComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAMAMocanu Adrian✓Ai un mod de gândire profund. Îți folosești bine intuiția. Experiența de viață te va ajuta să scrii și mai mult. Nici nu mă îndoiesc de acest lucru.
0