O zi la moară

Sunt la moară cu tata. Am adus un sac de grâu să-l măcinăm. Așteptăm. Zgomotul motoarelor inundă împrejurul. Se cerne făina. Curge mâncarea în saci. Este zâmbetul de fericire al muncii, truda a devenit fruct. Oameni cu saci în spinare ies de la moară satisfăcuți. Munca lor a fost răsplătită. Acasă sunt așteptați de familie. Pâinea o să fie coaptă în cuptor…se aude rugăciunea Domnului… E satisfacția că munca ta nu a fost în zadar, gândește țăranul în drum spre casă. E mirosul pâinii ce se simte…cea de toate zilele, ce ne astâmpără foamea, ce ne dă viață. Dar nu numai cu pâine trăiește omul…