Poezie
Lantul
Carmen Badea
1 min lectură·
Mediu
Plâng si râd si iar plâng si râd
si e atât de obsedant acest lant
Încât mi l-am rupt de la gât.
Ce neîndemânatica am fost!...
Mi-a cazut un medalion:
Era inima mea.
Prafuita, am ridicat-o
si am dus-o la piept;
m-am ranit în coltul ei
si-am plâns,am plâns...
si apoi, nu stiu de ce-am râs...
Ba da, stiu! Se legase din nou un lant...
002076
0